Gradinile Imparatesti de Cristina Crasmariu

DESCRIERE

CRISTINA CRASMARIU | GRADINILE IMPARATESTI

EDITURA BIZANTINA, 2004

Editie ingrijita si prefata de Liliana URSU

Horia BERNEA:

“Ca si pe multi altii, si pe mine Cristina Crasmariu m-a mirat prin felul ei de a fi.M-a mirat, pe de o parte, prin firescul ei extraordinar, pe care nu l-ai fi crezut dublat de o viata spirituala atat de bogata. [...] Era de o incredibila forta, o forta delicata, in acelasi timp! Era atat de tare chiar cand tacea! Era si o femeie foarte frumoasa la chip.

A avut un dar de la Dumnezeu, dar a inteles sa conlucreze cu El pentru lucrarea acestui dar.”

Olivier CLEMENT – Revue Francaise de l-Orthodoxie

“Acest numar se deschide – frumusetea obliga – cu poemele Cristinei Crasmariu, o poeta romanca, plecata la Domnul la varsta de 38 de ani. Sotie de preot, ea a stiut sa se exprime fara cea mai mica prejudecata literara, intr-o maniera clara, dezinhibata, limpede, care te duce cu gandul la un soi de isihasm poetic.”

Cristina CRASMARIU s-a nascut la 12 februarie 1956, in Bucuresti.A absolvit Liceul Gheorghe Sincai. S-a casatorit in august 1976 cu teologul Toader Crasmariu si a dat nastere Emanuelei (n. 1977) si lui Ioan (n. 1979).

A publicat versuri ocazional, in general, sub numele de fata, Cristina Craciunescu, in perioada 1987 – 1993, in revistele Romania literara, Luceafarul, Ramuri, Familia, Convorbiri literare, Flacara, Vestitorul Ortodoxiei etc.

S-a mutat la Domnul la 27 iulie 1994.

Extras din volum, Asa, pp. 78-80

Asa cum te-ai trezi dintr-un vis/ in care ai fost aproape/ si regreti intoarcerea din/ acel Pamant al Fagaduintei// Nu-ti mai pasa de nimic din/ cele ce te intampina si/ par ale tale// Gandul strabate mereu/ panzele celor sapte ceruri/ incercand sa prelungeasca/ Frumusetea// Pana la cercul zapezilor ce/ cuprinde fiinta prin oglinzi/ lunecand-o Acolo//

Acum eu/ ma voi preface/ ca dorm si tu/ te vei preface/ ca vii// Orbitor impodobind/ acest vis/ in care intram/ impreuna// Acoperin cu sticla/ privirile/ inghetand cu liniste/ aerul// Se face frig/ si gandul/ se-aduna de departe/ in incaperea stramta/ a sufletului meu/ Mirosul de glicina/ si de frunzis ma scalda/ asemeni apei marii/ in noptile tarzii/ E liniste-ntre arbori/ e liniste pe malul/ copilariei mele.