Fenomenul Pitesti - editia a III-a, Virgil Ierunca

DESCRIERE

VIRGIL IERUNCA | FENOMENUL PITESTI

Prefata de FRANCOIS FURET

HUMANITAS, 1990. 2013, 2026 - editia a X-a

Extras – p. 43

De ce studentii de la Pitesti nu se sinucideau decat sa suporte acest infern cotidian care ducea, in orice caz, la distrugerea lor psihica, la anularea statutului lor de oameni? Raspunsul e simplu: nu se sinucideau pentru ca n-aveau cum. In celula, nu dispuneau de niciun obiect metalic.De niciun cutit, de nicio furculita. Mancarea din gamela erau obligati s-o apuce cu gura, ca porcii in troaca. Lingurile, tacamurile deveneau o favoare acordata numai reeducatilor transformati in tortionari.Evident ca acest mod de a se alimenta nu reprezenta doar o precautie impotriva sinuciderilor, ci facea parte din sistemul de degradare generala. Dumitru bacu da urmatoarele detalii in cartea sa despre Pitesti: “Studentii erau obligati sa manance 

<<porceste>>, adica servindu-se numai de gura. Studentul trebuia sa se aseze in genunchi, cu mainile la spate, sau direct pe branci, daca acesta era ordinul sefului de reeducare. Din pozitia aceasta trebuia sa soarba lichidul fierbinte din gamela pusa in fata lui. <<Banditii>> nu aveau voie sa spele gamela dupa ce consumau continutul. Curatatul se facea cu limba, pentru ca apa data in celula era consumata numai de cei care erau deja reeducati. [...] Se aducea de pe coridor de catre plantoane in ciubere de lemn sau in alte vase, evitandu-se bineinteles orice vas casabil care ar fi putut da cuiva un mijloc de sinucidere.

[...] Incercari de sinucidere au fost totusi, si nenumarate.Unii au incercat sa-si sfasie arterele cu dintii, altii sa-si striveasca capul de perete.In zadar.Erau, in general, surprinsi la timp de reeducatorii insarcinati cu supravegherea lor permanenta.

[...] A existat totusi un student care a reusit sa se sinucida. O data la doua saptamani, nu din considerente de umanitate, ci ca sa nu se declare vreo molima in inchisoare, detinutii de la pitesti erau dusi la baia care se afla la etajul V. Studentul Serban Gheorghe, de la Murfatlar, arestat la Bucuresti in 1948, s-a aruncat prin golul din spirala scarii si a murit pe loc. Cand a venit iar randul la baie, peste alte doua saptamani, o plasa fusese intinsa intre etaje.”