Evgheni VODOLAZKIN | Brisbane - roman

DESCRIERE

Evgheni VODOLAZKIN    |    Brisbane    roman

HUMANITAS fiction, 2019

Colectia Raftul Denisei

Traducere din rusa si note de Adriana LICIU

||||

Extras din primul capitol – 25.04.12, Paris - Petersburg

Cantand la Olympia, la Paris, nu pot executa un tremolo. Mai exact, cant, dar fara finete, fara acuratete – cum fac chitaristii incepatori care produc o galgaiala surda in loc de note. Nimeni nu observa nimic, si Olympia se dezlantuie in ovatii. Imi uit pana si eu rateul, dar, dupa ce ma urc in limuzina in aclamatiile admiratorilor, imi surprind degetele miscandu-se in felul cunoscut. Mana dreapta, rascumparand parca gresala comisa, executa acum un tremolo inutil. Degetele mi se misca incredibil de repede. Ating corzi imaginare. Ca foarfeca frizerului: dupa ce se desprinde o clipa de par, continua sa tunda – aerul. In timp ce ma apropii de aeroportul Charles de Gaulle, bat in geam melodia prost interpretata: nimic complicat. Cum de m-am poticnit in concert?

De la Paris zbor la Petersburg pentru filmarea unui clip. Pasagerul de langa mine isi pune centura de siguranta. Intoarce capul si ramane incremenit. M-a recunoscut.

„Sunteti Gleb Ianovski?”

Incuviintez din cap.

Serghei Nesterov, intinde mana vecinul. Scriitor. Public sub pseudonim. Nestor.

Strang anemic mana lui Nestor. Il ascult cu jumatate de ureche. Nestor, dupa cum reiese, se intoarce de la Salonul de Carte de la Paris. Judecand dupa mirosul gurii, la Salon nu s-au prezentat numai carti. Dar aici infatisarea scriitorului nu e cehoviana: urechi clapauge, nas carn cu nari largi si nici urma de pince-nez. Nestor imi intinde cartea lui de vizita. O indes in portvizit si inchid pe jumatate ochii.

Nestor - catre mine, care dorm:

„E putin probabil sa va fie cunoscuta vreuna dintre scrierile mele.”

„Doar una – nu deschid ochii. Cronica vremurilor trecute.”

El zambeste.

„Nu-i bai, e cea mai buna.”