ELIADE – Proza - Isabel si apele diavolului

DESCRIERE

ELIADE – Proza - Isabel si apele diavolului

HUMANITAS, 2008

Extras/ I. TINERETE FARA BATRANETE

Nu stu cati ani am. De copilaria mea nu-mi amintesc. Limba neamului meu am uitat-o. M-am nascut intr-o tara de miazanoapte. Stiu orasul in care unii trecatori se apropiau si imi vorbeau. O fata cu nume strein, stiu de ea, dar i-am uitat numele. Am uitat tot.

Orasul nu-mi place. E prea tacut pentru tineretea mea. Nu se aud decat glasurile celor ce munceau, si glasurile ma intristeaza. Munca e grea si seaca!

De ce trebuie sa ramanem intr-o incapere streina, saraca, intr-un hotel pustiu? Inca sase ceasuri, numai sase.

Am vazut vaporul pe canal. E vast si e negru. E frumos – pentru ca inima mi-a batut imbratisandu-l.

„Hotel de la Poste”... Stupid nume. M-am plimbat prin camera. Ce sa fac alt? Pologul patului insinuiaza o nuanta nuptiala. Fata din tara mea si-a gasit un sot...

Ma plictisesc. Nu mai ma amuza scrisul. De ce scriu? Port-Saidul e un oras inutil.

*

Eu sunt „doctor” – ea e „Fraulein Roth”. Acelasi drum? Avem noroc, intelectuali si tineri. India? India? De ce a ras atat? Imi spune ca o cunoaste, vai, prea mult. Opt ani profesoara de istoria artelor la Universitatea din Calcutta. Vestea care mi-o aduce nu ma abate, vasul intarzie o jumatate de zi, canalul nu e liber. Din nefericire, nu e nimic de vazut aici, in Port Said. [...]