Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

De pe vremea lui Pazvante. Imagini ale vietii din trecut in expresii romanesti de Liviu GROZA

0 opinii / Scrie o opinie
  • 27,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Liviu GROZA
De pe vremea lui Pazvante. Imagini ale vietii din trecut in expresii romanesti
Colectia Autori romani
Bucuresti – Vremea, 2022
 

Extras/ Tara piere de tatari, iar el bea cu lautari – Cum s-au aparat romanii de vrajmasi
Intr-o cronica munteneasca din secolul al XVII-lea, cunoscuta sub numele de Letopisetul Balenilor, se relateaza ca in anul al cincilea al domniei lui Serban Cantacuzino, mai precis intre 17 iulie si 15 septembrie 1683, armata otomana, comandata de marele vizir Kara Mustafa, a asediat orasul Beci – vechea denumire a Vienei, de la cuvantul cuman beci „loc, oras intarit” – iar pe tatari, care ii insoteau de obicei pe turci in timpul expeditiilor militare, fiind numiti si „cainii de paza” ai Imperiului Otoman, „i-au slobozit in prada – cat au ajuns trei zile mai sus da Beci, si multime de oameni au taiat si au robit”. Cronicarul este de parere ca aceasta nenorocire s-a abatut asupra populatiei locale, deoarece „[...] era nemtii neinvatati de a vedea robii, ci sedea toti prin casele lor; pe carele, gasindu-i i-au taiat, i-au robit cumplit”.
Intr-adevar, locuitorii din Tarile Romane, in cazul unor invazii ale turcilor si ale tatarilor, dar si ale polonezilor, obisnuiau sa se anunte intre ei, aprinzand pe culmile dealurilor focuri pe care puneau sa arda grasime animala care scotea un fum negru sub forma unei coloane ce putea fi vazuta de la distanta destul de mare. In felul acesta, vestea sau stirea despre un pericol iminent, despre o expeditie de jaf si de cotropire se raspandea cu destula rapiditate, populatia putand sa se retraga in timp util din fata navalitorilor. Astfel a aparut in romana expresia a da sfara in tara „a raspandi o veste, o stire importanta”, referitoare la asa-numitul telegraf aerian, premergator telegrafului prin cablu sau celui fara fir. [...]
Semnificatia cuvantului sfara, din v. sl. svkara „fum inecacios si miros greu rezultat din arderea grasimilor; p. ext. fum, coloana de fum” a devenit obscura pentru multi vorbitori, care l-au confundat cu substantivul sfoara din ngr. Sfora. Aceasta confuzie a fost sustinuta si de faptul ca atat cuvantul din slava, cat si cel din neogreaca au avut varianta regionala sfara.