Cule. Casele fortificate intre fala si ruina (Fortified Houses Between Glory and Ruin)

DESCRIERE

Cule: casele fortificate intre fala si ruina (album)

pref.: Bruno ANDRESOIU; introd.: Corina POPA; texte: Cristian BRACACESCU; foto: Serban BONCIOCAT; trad.: Alistair IAN BLYTH

igloomedia, 2014 – igloopatrimonie

Editie bilngva – romana-engleza

||||

Extras din Introducere

Cea mai recenta sinteza privind arhitectura civila de zid din Tara Romaneasca (2000), elaborata de Tereza Sinigalia, nu include culele, poate considerandu-le ca facand parte din arhitectura militara. Autoarea raporteaza arhitectura civila la un larg areal cultural artistic ce cuprinde lumea sud-est europeana si otomana. Din aceeasi perspectiva au fost si trebuie analizate culele Olteniei din judetele Valcea, Gorj, Olt, Mehedinti si Dolj carora li se alatura cateva din Arges. Ultimele lucrari dedicate culelor se datoreaza lui Ion Godea (2006) specialist in arta populara, ceea ce i-a permis o mai buna plasare social-istorica a acestor constructii, si albumul Luizei Zamora (2006) aparut la editura IglooMedia.

Termenul de cula provine de la kule ceea ce inseamna in turceste turn. Larga circulatie a acestui termen in Balcani ar indica nu neaparat originea turceasca a acestui tip de locuinta, ci termenul comun utilizat in larga arie aflata sub stapanire otomana. Locuinta turn reprezinta o solutie foarte raspandita si in Evul mediu occidental: donjoanele castelelor, locuintele turn din orasele Italiei si Germaniei sudice precum cele din San Gimignano, Bologna, Regensburg. Turnuri-locuinta au fost ridicate din epoca bizantina in Asia Mica si apoi in Balcani: Grecia, Serbia, Bulgaria, Albania, Muntenegru. Pe teritoriul Romaniei istoria acestui tip de locuinta incepe in secolul al XIII-lea in Transilvania, la Calnic si Garbova, iar din secolele XIV-XV dateaza locuintele patriciatului sasec din Sibiu, precum si turnurile de refugiu ale cnezilor hategani de la Rachitova si Malaiesti. Tot aici s-ar incadra cele trei turnuri de la Svinita (Mehedinti), de pe malul stang al Dunarii, resturi ale unei fortificatii medievale de secol XIV-XV, poate parte a sistemului defensiv angevin de la Dunare.