Conciliul de la Ferrara-Florenta 1438-1439 de Vasile Alexandru BARBOLOVICI

DESCRIERE

Vasile Alexandru BARBOLOVICI

Conciliul de la Ferrara-Florenta (1438-1439)

Istoria si ecleziologia unirilor

Editor/ Academia Romana - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca – 2019

Cuvinte-inainte de Liviu Petru ZAPARTAN si Virgil BERCEA

Studiu introductiv de Cesare ALZATI

Traducere din limba italiana de Monica OMILESCU

Pret 40,00 Lei

Extras/ 3. Unirea de la 1439 si romanii din Valahia si Moldova/ pp. 69-70

Intre popoarele ortodoxe care au fost implicate in mod direct in unirea de la Florenta se numara si romanii, in primul rand cei din Transilvania si cei din Moldova. In Moldova domneau atunci cei doi fii rivali ai principelui Alexandru cel Bun (1400-1432), Ilias si Stefan al II-lea. Acesti doi principi, impulsionati de soli bizantini, au trimis delegati la Constantinopol pe mitropolitul Moldovei, Damian (care fusese numit de Patriarhia Ecumenica), insotit de logofatul Neagoe, si de protopopul Constantin, loctiitorul mitropolitului. De la Constantinopol, ei s-au imbarcat pentru Italia, alaturi de ceilalti clerici rasariteni, au participat la Conciliul de Ferrara-Florenta si au acceptat actul de unire din 5-6 iulie 1439. Ei au declarat ca in chestiunile dogmatice biserica Moldovei urmeaza indeaproape atitudinea Marii Biserici (Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol). Aplicarea celor decise la Florenta si persistenta unirii religioase au fost impiedicate in Moldova de cadrul general bizantin si de motive particulare. Reactiei antiunioniste de la Bizant i s-au adaugat consecintele diarhiei din Moldova (tara avea doi principi, care-si impartisera autoritatea inclusiv sub aspect teritorial), toate acestea impiedicand transpunerea in practica a celor decise la Florenta. Principele Ilias, cu resedinta la Suceava, fiind legat mai strans de poloni, era mai concesiv fata de catolicism si, implicit, fata de unirea religioasa, pe cand fratele si rivalul sau Stefan (domnind in sud, in Tara de Jos), predispus la o alianta cu ortodocsii bizantini si sud-slavi, avea o atitudine antiunionista. In 1436, un mitropolit moldovean pe nume Grigore, trecut la catolicism, primise de la Sfantul Scaun misiunea sa-i uneasca cu Roma pe ortodocsii din tara sa (Moldovalahia) si pe valahii si bulgarii de pe teritoriul Ungariei.