Cei 13 care m-au salvat

DESCRIERE

Claudiu TARZIU  |  Cei 13 care m-au salvat

Editura ROST – Bucuresti, 2018

Postfata de Razvan CODRESCU

Extras din Cuvantul inainte al autorului

Exista intalniri care iti pot schimba cursul vietii. Uneori, in chip salvator. Cred ca sunt printre cei care s-au bucurat de sansa unor astfel de intalniri. Cu oameni care m-au ajutat sa gasesc si sa tin calea spre adevar, bine si frumos. Pentru ca ei proveneau dintr-o scoala a excelentei romanesti. O scoala a smereniei, a dragostei, a onestitatii, a curajului, a generozitatii, a sacrificiului – a tuturor acelor virtuti care fac din omul obisnuit un erou, un martir sau un sfant. O scoala intemeiata pe traditie, credinta si nevointa. Iar daca aceasta scoala si-a gasit, uneori, reflexia in istorie, a fost in afara modelor si a ideologiilor, in siajul valorilor perene ale neamului romanesc. Am inteles aceasta realitate vazand purtarea cotidiana a absolventilor acelei scoli.  Trecutul lor politic, in cazurile in care a existat unul, nu este definitoriu pentru ei decat in masura in care si-au manifestat in el virtutile de care am pomenit. Insa si atunci, apartenenta lor politica este foarte putin importanta fata de ce au devenit ca persoane, prin lucrarea acelor virtuti. Asa, bunaoara, a fi sfant este covarsitor asupra oricarei alte particularitati. La fel, a fi martir sau erou este incomparabil cu o calitate sau alta pe care martirul sau eroul le poate avea – cum ar fi, de pilda, aceea de soldat sau de demnitar.

Acestor oameni le datorez marturisirea publica de fata si o reverenta. Aceasta carte.

Am asezat aici, unul langa altul, numele unora dintre cei care, in prima mea tinerete, mi-au fost calauze, sfetinici si sprijinitori. In ordinea in care i-am cunoscut. Caci fiecare a mai pus o caramida la zidirea mea.

I-am ales doar pe aceia care au, in plus fata de altii carora le sunt la fel de indatorat sufleteste, pecetea demnitatii platite cu sange. Toti au fost detinuti politic in regimuri totalitare. Sunt 13. Numar simbolic. Dincolo de “ghinion” si “noroc” - in care ei n-au crezut, pentru ca au fost si sunt ai lui Hristos.

Unii au notorietatea meritata, altii sunt stiuti numai de initiati. Cei mai multi s-au mutat la Domnul, cativa se mai afla printre noi, aflati la varste patriarhale. Pe toti i-am evocat cu dragoste si recunostinta.