DESCRIERE
Biblia adeca Dumnezeiasca Scriptura a Vechiului si Noului Testament sau Biblia lui Serban Cantacuzino - Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa.
Bucuresti, 2018.
Tiparita intaia oara la 1688, in timpul lui Serban Voda Cantacuzino, Domnul Tarii Romanesti, si cu osardia logofatului Constantin Brancoveanu. Retiparita intr-o noua editie in facsimil si transcriere, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Incepand din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, profesorii de "studia humanitatis" vor face din Biblie centrul activitatii lor stiintifice cu caracter umanist. Punctul de plecare al acestui interes pentru studiile biblice este dat de Lorenzo Valla (+1374), care, comparand textul Noului Testament, in traducerea latina a Fericitului Ieronim, cu manuscrise grecesti, descopera inexactitati de text. In anul 1504, descoperirea unei versiuni a operei lui Valla determina pe printul umanistilor, Erasm de Rotterdam, sa traduca Noul Testament, sa-l comenteze si sa faca din el pivotul gandirii sale umaniste.
Studiile biblice se imbogatisera insa si prin numeroasele traduceri in limbile nationale, care gasisera deja in traducerea facuta de John Wycliff (+1384), umanistul-reformator englez, un model demn de urmat. Incepand din a doua jumatate a secolului al XV-lea, inventia tiparului va permite acestor texte biblice, traduse in limbile nationale, nu numai o difuzare fara precedent, ci si o vehiculare a ideilor umanist-crestine, si, ipso facto, a evidentierii demnitatii silibertatii omului, tema frecvent tratata de altfel in Renasterea italiana din secolul al XV-lea. Dupa cum se stie, Renasterea a fost epoca umanismului. Studiul critic al Bibliei, intreprins de umanisti, avea de altfel sa contribuie si la ideile Reformei, care a avut in persoana celor doi mari traducatori ai Bibliei in limbile lor nationale, John Wycliff (+1384) si Martin Luther (+1546), exponentii sai de seama.
Prin examenul critic al textelor biblice si, ipso facto, prin atentia acordata studiului biblic, umanistii reformatori si-au exprimat de fapt adversitatea lor fata de teologia scolastica. Actiunea lor va fi de altfel incununata prin traducerea textelor biblice, asa cum a fost cazul reformatorului umanist englez, John Wycliff, in anii 1380-1382, si Martin Luther, in anii 1522 (Noul Testament) si 1534 (Vechiul Testament). Biblia n-a fost insa pusa la indemana popoarelor de catre umanistii reformatori - precum John Wyclif, Martin Luther, Erasm de Rotterdam etc. - sau de umanistii culturii europene, si, cu atat mai putin, ea nu este produsul unor "impulsuri umaniste", asa cum afirma eronat, unii istorici si critici literari din zilele noastre, ci, chiar de oamenii Bisericii, de cella vocatie umanist-europeana, crestina. Despre aceasta realitate ne graia si patriarhul Dositei al Ierusalimului, in scrisoarea sa adresata lui Serban Voda Cantacuzino (1678-1688), unde, printre altele, aminteste si de un caz elocvent in aceasta privinta, si anume de "Ulfila, episcopul golirilor, care au talmacit unele parti ale Sfintei Scripturi spre limba lor ca sa se intareasca oamenii neamului sau den painea cea vie a invataturii Duhului."
La romani, cultura si umanismul ei, de sorginte biblica, cultivata inca din secolele XIV-XV, va ajunge la o adevarata biruinta tocmai prin traducerea textelor biblice, in limba romana, din greaca si slavona. Dar, tocmai prin aceste traduceri, miscarea umanista va crea si agonia literelor slavone. De "traduceri umaniste", in limba romana, de anvergura, nu putem, insa vorbi decat din secolul al XVII-lea. Aceste traduceri umaniste vor culmina insa prin monumentala traducere a Bibliei, din anul 1688. Este vorba despre Biblia de la Bucuresti, tradusa dupa textul Septuagintei, tiparita in patria reformatorului Martin Luther, si anume la Frankfurt, in anul 1597 sau 1610. In Predoslovia sa, domnitorul Serban Contacuzino scria ca traducatorii Septuagintei au luat "lumina dentr-alte izvoade vechi", romanesti, adica din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele si partiale), pe care "alaturandu-le cu cel elinesc al celor 70 de dascali, cu vrerea lui Dumnezeu o au savarsit, precum se vede" (Biblia, adeca Dumnezeiasca Scriptura, Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 1988, p. XXIII).
