Tratat de istorie a religiilor

DESCRIERE

Mircea ELIADE
Tratat de istorie a religiilor
HUMANITAS, 2017, 2025 (editia a X-a
Cu o prefata de Georges DUMEZIL
Si un cuvant-inainte al autorului
Traducere din franceza de Mariana NOICA

 

„Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate, adica studiat la scara religioasa. A voi sa delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistica, arta etc. inseamna a-l trada; inseamna a lasa sa scape tocmai ceea ce este unic si ireductibil in el, anume caracterul sau sacru.“ (Mircea ELIADE)

„Indata ce observam cele mai umile religii, ne apare o «filozofie de dinaintea filozofiilor» rezultata dintr-un efort de explicare si unificare, dintr-un efort spre teorie, in toate sensurile acestui cuvant: cartea lui Mircea Eliade ne face sã simtim coerenta si nobletea acestei filozofii si, de asemenea, uniformitatea ei de la un continent la altul...“ (Georges DUMÉZIL)

Extras/ Prefata
Nu se poate spune ca stiintele, in secolul nostru, imbatranesc repede, ele avand privilegiul de a nu grabi pasul spre propria pieire. Dar cat de repede isi schimba infatisarea! In aceasta privinta, stiinta religiilor este asemenea stiintei numerelor sau astrelor. Acum 30 de ani, sau inca mai putin, se considera ca aproape totul poate fi explicat prin reducerea fenomenelor religioase la un element comun, prin dizolvarea lor intr-o notiune comuna, careia i se dadea un nume pescuit din Marile Sudului: de la cele mai salbatice la cele mai rationale, religiile erau privite ca variate aplicatii ale acestei mana; forta mistica dfuza, fara contur propriu, dar gata sa se implice in orice contur, de nedefinit, dar caracterizata prin insasi aceasta neputinta in care lasa discursul, ea este prezenta pretutindeni unde putem vorbi despre religie, iar cuvinte la mare pret, ca sacer si numen, hagnos si thambos, brahman si dao, precum si gratia crestina s.a. sunt variatii sau derivate ale manei. O generatie de cercetatori s-a consacrat stabilirii acestei uniformitati. Si, poate, cu indreptatire. Dar ulterior s-a observat ca prin aceasta nu s-a obtinut mare lucru: acesti cercetatori dadusera un nume barbar la acel nu stiu ce care face ca, dintotdeauna, calatorii, exploratorii sa recunoasca, fara gresala in ce priveste caracterul lor specific, fenomenele religioase intalnite. Dara ceea ce pare astazi frapant, ceea ce incita la studiu, nu mai este aceasta forta difuza si confuza, a carei notiune o regasim peste tot, dar care nu este peste tot aceeasi, decat pentru ca nu putem spune nimic despre ea; ci, dimpotriva, structurile, mecanismele, echilibrele constitutive oricarei religii si definite, discursiv sau simbolic, in orice teologie, in orice mitologie, in orice liturghie.