Poeme de Valeriu Anania

DESCRIERE

Valeriu Anania 

Poeme

Prefata de Petru Poanta

Editura Polirom, 2010

Pret: 49.95 lei

Extras de la pag. 161

Starea a patra

Vazduhul crancen geme de sabii si arcane.

Anevoios alearga robiti prin macel. 

La straja dreptei tale sta neclintit inel, 

Al tainicei logodne cu crezul tau, Ioane:

Hristos imi e stapanul si liber sunt de El.

Urasca-ne paganii si ura lor ne-o fi

Luceafar de-o vecie prin lacrima de-o zi.

                                                   Aleluia!

Facere

Am un somn radacinos

care-mi intoarce noaptea pe dos

si sufletul mi-l doare pan' la os.

Dar nu de durere ma-nspaimant,

ci de dorl dorului dor

can in somnul meu rascumparator

rasare luna batuta de vant.

Extras/ Prefata

In anii ’68-’69, la inceputurile Echinox-ului, Valeriu Anania avea deja imaginea unui scriitor inovator intr-un spatiu cultural in care nu se epuizasera nici ideologia, nici cliseele proletcultismului. La un interval de doi ani, publicase poemele dramatice Miorita (1966) si Mesterul Manole (1968), primul prefatat de Tudor Arghezi. Mai mult decat prin valoarea lor estetica, ele contau in acel moment ca expresii ale renasterii unor mituri esentiale ale spiritualitatii romanesti. Noi identificam in ele conexiuni subterane cu fenomenul religios in genere si, in special, cu viziunea lui Mircea Eliade asupra eposului legendar autohton. Atunci, in deceniul sapte, valorizarea literara a mitului, cu referire la subtextul sau sacru, avea cel putin semnificatia unui nonconformism ideologic. Mitologia constituia un suport al ideii nationale in ofensiva, precum si un izvor fascinant pentru remodelarea imaginarului literar. In acest orizont de sensibilitate inaugurala se situau cele doua piese ale lui Valeriu Anania, care au relansat in epoca problema tragicului sau pe cea a „crestinismului cosmic”, prezente ulterior si in Imnele lui Ioan Alexandru. Scrise in versuri, ele refaceau, pe de alta parte, traditia dramaturgiei poetice, relevand totodata natura originara a creatiei autorului, natura care consta in ambivalenta liric-dramatic, desi Valeriu Anania avea sa exceleze, in anii urmatori, si in proza, si in memorialistica, cu un discurs insa saturat de reverii poetice si de tensiuni dramatice. Dar poetul propriu-zis debuteaza editorial abia in 1971 cu volumul Geneze, desi primele poeme ii aparusera in cateva reviste din interbelic, debutul absolut fiind in Ortodoxia (1935).