Noi in secolul XXI, vol. 1. Adolescentii

Noi in secolul XXI, vol. 1. Adolescentii, de Iarina Pascu, Mandra Florescu, Marian Leuteriu - carti psihologie Libraria Bizantina

Unicul lucru care se repeta in aceasta carte este ceva greu repetabil, precum (bun) simtul schimbarii Marelui Suflet: nu ne putem schimba, nimeni nu poate; in cazurile rare, suntem schimbarea. 

Aceasta este o carte scrisa de oameni care sunt schimbarea: sunt o viata care nu se scurge spre nu-se-stie-unde; sunt o viata care curge spre ei insisi (as adauga – mai mult pentru confortul personal – nu conteza cum). 

in genere, ne trebuie o viata intreaga ca sa curgem spre noi insine, dar in cazurile norocoase, doar un om, o clipa, un desen sau un cuvant, numit (de) Iarina, (de) Mandra, (de) Marian, (de) Claudiu:

Fiecare om are un cantec al lui,

Fie ca viseza cu ochii deschisi mai mult decat mananca,

Fie ca a taiat niste copaci pe ici, pe colo si a facut o mica poienita cu sine in centru.

insa doar unii au fost delegati sa scrie despre ei insisi,

Pentru ca Somewhere, Not far away from here 

Se afla cel care uraste romana. 

Groaznic de tare

Groaznic de tare va invit sa ne (re)amintim.

Matei Georgescu

Iarina Pascu

2012?

Pfff...2012... cica vine Apocalipsa, sau trecerea prin inversarea polilor, ori trecerea in nu stiu ce alta dimensiune, alinierea cu centrul galactic... si, pe deasupra, asta s-ar petrece chiar de ziua catelusei mele! Cum sa cred eu asa ceva?! Cum sa cred ca pe 21 decembrie 2012 (nu puteau si ei sa mai astepte cateva zile ca sa mai prindem un Craciun!?) totul se va termina?... (de ce trebuie neaparat sa se incheie cate ceva? Sa existe un final? I wonder!)

.............................

Viata mea ar trebui sa fie viata mea. Sa-mi apartina cumva. Dar observ ca, de fapt, sunt atatea in jurul meu care imi influenteaza viata. Gandurile mele nu sunt chiar ale mele, sunt obligata sa suport gandurile altora ce navalesc din televizor, din clasa, din filme si carti, de peste tot in capul meu. Pana la urma, ce este viata?... 

Viata este o proiectie. Dupa cum spune un vechi proverb: Asa cum iti asterni, asa dormi. Dupa atatea mii de ani, ne-am obisnuit cu lumea asta, cu regulile astea, cu viata asta, incat nu ne mai putem imagina altceva, si chiar daca incercam, ajungem sa cream ceva asemanator, pentru ca nu intram inauntrul nostru sa cautam adevarul, nu privim mai departe de orizont. De asta, intr-o buna zi, vreau sa merg in spatiu, pentru ca acolo nu exista orizont, pur si simplu vezi in infinit. Dar as vrea sa atrag  atentia elevilor: daca profesorul sau profesoara de geografie va intreaba ce este Universul, nu raspundeti “o lume infinita”! Nu asta vor sa auda. Cand am raspuns asa la ora de geografie cred ca de-abia se abtinea sa nu rada doamna profesoara... 

................................

Viata este o multitudine de alegeri. Sa luam ca exemplu jocul de solitaire: trebuie sa alegi ce carti vei pune si unde. Pare simplu, dar nu e. Sunt multe alegeri de facut, chiar si intr-un joc atat de banal. Si noi nici macar nu ne gandim la asta, la cat de mult seamana jocul cu viata noastra. in viata avem alegeri si avem consecintele lor. La fel si in joc, doar ca acolo alegerile duc la doua concluzii: castigi sau pierzi. Atat ne-am agatat de aceasta dualitate, incat viata incepe sa semene din ce in ce mai mult cu acest joc: castigi sau pierzi. Deja nu mai exista conceptul ca in bine e si rau, si in rau e si bine. Daca pierzi, pierzi, si daca castigi, castigi. Optiuni la limita. Doar atat?...

..................................

Nu stiu de ce cred ca arta, autentica arta, poate sa schimbe lucrurile. Poate de aceea se intampla ca extrem de multi copii, in comparatie cu anii precendenti, sa  se indrepte spre muzica clasica, fiind atat, atat de talentati. Foarte multi pianisti foarte buni, foarte talentati, cu varste intre 5 si 18 ani exista acum in toata lumea, nu doar in Romania. Oare de ce s-a intamplat asa? Oare de ce s-au nascut atat de multi copii cu talent si cu dorinta de a studia muzica clasica? Sociologii - sau cine se ocupa cu analiza societatii si predictiile pentru viitor - se indreapta si spre acest subiect? S-au uitat vreodata pe youtube sau pe site-urile concursurilor de interpretare pianistica sa vada ce se intampla, care este mesajul ce vine din partea generatiilor noastre? Au venit vreodata la noi in liceu, de exemplu, sa se convinga de numarul atat de mare de copii talentati, sa le afle nevoile, sa afle programul infernal de scoala, ore de cultura generala¸ore de cor, de orchestra, de muzica de camera, de instrument... 

O sa spuneti ca sunt partinitoare vorbind despre muzica clasica, despre pian fara sa dau exemple si din alte domenii. Da, posibil sa fiu, eu atat stiu mai mult, din acest domeniu, si, in plus, mie chiar mi se pare ca ar trebui sa se ia in considerare acest fenomen, acest mesaj. Ca tot suntem in 2012 si unii cred ca se schimba lumea. Si eu cred ca se schimba, in fiecare clipa. Depinde de cum observam aceasta schimbare. Cum dorim sa vedem viitorul din prezentul in care suntem.  

........................

Eu cred ca fiecare om are un cantec al lui. Asta face sa poata intra in rezonanta cu alt om, cu alti oameni si uite-asa, ca-ntr-o orchestra, omenirea canta o simfonie.

\"Lumea nu va fi distrusa de cei ce fac rau, ci de aceia care doar ii privesc si refuza sa intervina.\" – Albert Einstein

Marian Leuteriu

Nu am sa incep intr-un fel conventional, nici in orice alt fel. Am sa incep si atat. Mi se permite?

Am fost delegat sa scriu despre un baiat. Cum? De ce? Nu este problema mea, eu va scriu despre el oricum. Nu foarte diferit de altii, nici stereotipic, este un baiat din Brasov, Romania, oras pe care il considera ca fiind unul dintre cele mai frumoase din tara. Din pacate nu prea umblat prin lume, dar cu o perspectiva larga asupra lucrurilor, capabil sa fie obiectiv chiar si atunci cand vine vorba despre sine, acest baiat face tot posibilul sa fie el insusi, lasand totusi un loc influentei altora. Avand principii pe care le respecta si o baza morala solida, are totusi un varf care se cam clatina in vant. Mai are de lucrat la structura interioara, caci perioade vin si trec lasand sedimente strat dupa strat. Nu uraste - poate doar detesta. In schimb, iubeste. Ce? Pe cine? Prea multe detalii. Pot mentiona muzica – pe asta chiar o iubeste. Intotdeauna are o melodie care sa ii cante in cap. Sau in inima. Poate face diferenta intre ratiune si sentiment destul de des. Asta probabil este o consecinta a obiectivitatii mentionate anterior.

Nu ii pasa neaparat de tot ce il inconjoara, dar nu este nici total indiferent. Daca un subiect il intereseaza, face tot posibilul sa afle toate partile sale pentru a-l intelege complet. Daca un subiect nu-l intereseaza, dar este de actualitate, se multumeste cu detaliile generale, cat sa isi poata forma o umila parere pe care, oricum, nu o spune aproape nimanui. In general, incearca sa nu aiba asteptari de la nimeni si nimic, doar asa, ca sa fie sigur ca nu va fi dezamagit. Partea cea mai buna e ca, neavand asteptari, este mereu placut surprins. Niciodata plictisit. Sau aproape niciodata, ca deh, e om totusi.

Are un viitor destul de bun in fata, are mereu familia si prietenii alaturi (grupul al doilea marindu-si periodic numarul de membri). Vrea sa fie manager. Vrea sa plece din tara pentru un timp, sa vada cum e in alte parti, ca apoi sa vina inapoi si sa incerce sa schimbe ceva. Motto-ul sau: „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!” (Mahatma Ghandi), il tine mereu pe linia de plutire. Ce vrea sa schimbe? Cat mai mult daca se poate. Nu ii place perspectiva pe care o are aceasta tara si drumul pe care il urmeaza. Ii e putin teama pentru viitorul copiilor sai. Putin, ca nu s-a gandit prea mult la asta. Ii place sa se gandeasca la viitorul apropiat, sa  il construiasca pas cu pas. Isi propune tinte sigure, mereu in sus. Cere mereu mai mult de la sine, etapa cu etapa. Se poate spune ca e putin perfectionist.

Dar deja am cam dat in lucruri normale. Sunt multi asa. Sau poate nu sunt. E sigur, oricum, ca nu este singurul din specia lui. Nu inca.

Life

Sursa: www.edituracarteadaath.ro