DESCRIERE
ARHIMANDRIT MIHAIL MUSCARIU | MANASTIREA COMANA INTRE INTRE ISTORIE SI LEGENDA.
Editura Episcopiei Giurgiului, 2017.
Tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte AMBROZIE, Episcopul Giurgiului
Predoslovie – Preasfintitul Parinte AMBROZIE, Episcopul Giurgiului
Cuvant inainte – Prof. Univ. Dr. Radu Stefan VERGATTI, Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania
Precuvantare – Prof. Univ. Dr. si multi dr. honoris causa Mihail DIACONESCU
Marturisire – Nota asupra editiei – Preacuviosul Parinte Arhim. Mihail MUSCARIU, Staretul Manastirii Comana
Aparitia acestei carti a fost posibila cu sprijinul Dlui Aurel ENACHE, primarul Comunei Comana si al Dlui Gelu PALAMARU – Casa Comana
Extras din capitolul Originile – Sihastriile Comanei
Sihastriile Comana, Calugareni, Schitu, Babele, Cascioarele, Catalui si Manastirea formeaza o puternica zona isihasta situata la extremitatea sudica a Codrilor Vlasiei. Dintre acestea cea mai veche este sihastria Comana, intemeiata probabil in secolul al XIII-lea de catre monahii ortodocsi refugiati dupa Cruciada a IV-a, din cauza politicii pro-catolice a vremelnicului Imperiu Latin de Rasarit (1204-1262).
La inceputul secolului al XIV-lea, Sihastria Comana era deja bine inchegata, avand chiar rol de manastire. In jurul bisericii de lemn cu hramul “Sfantul Ierarh Nicolae” se aflau numeroase chilii pentru calugari, numite uneori “chilii”, alteori “bordeie”, “colibe” sau “cascioare”. De aici si numele sihastriilor de mai tarziu: “Cascioarele”, “Manastirea”, “Schitu”, “Calugari” si altele.
Pe la sfarsitul secolului al XIV-lea , sihastrii de la Comana intemeiaza in padurile din apropiere o noua sihastrie, cunoscuta sub numele de “Sihastria Cascioarele”. Biserica de lemn inaltata de ei avea hramul “Intrarea in biserica a Maicii Domnului”. Calugarii se nevoiau in jurul bisericii, in “cascioare” din lemn si pamant, ducand viata idioritmica specifica de altfel in toate sihastriile romanesti din secolele XIII-XVI. Ziua, calugarii se indeletniceau la chilii cu practicarea ascezei – post pana la apusul soarelui, metanii, pazirea curata a mintii si rugaciunea lui Iisus. Noaptea se odihneau cateva ore, apoi se adunau la biserica cu faclii in maini si cantau slujba utreniei si Sfanta Liturghie. In zorii zilei se intorceau fiecare in “”cascioarele” lor. Hrana si imbracamintea si-o castigau din lucrul mainilor, impletirea de cosuri, cresterea albinelor si cultivarea micilor gradini din jurul chiliilor.
Lucrarea de fata, teza de doctorat a Arhimandritului Mihail Muscariu, sustinuta sub inalta indrumare a reputatului istoric Prof. univ. dr. Radu Serban Vergatti la Universitatea „Valahia” din Targoviste este asa cum ni se infatiseaza, fara indoiala, rezultatul unei munci remarcabile, insa in egala masura, ea reprezinta predoslovia unei trude sustinute, impartita intre cercetarea documentelor, problemele manastiresti si administrative de supraveghere a santierului de restaurare inceput inca din anul 2008 – care coincide cu anul venirii sale in episcopia noastra.
Intr-un still accesibil, respectand insa rigorile academice, Monografia Manastirii Comanae este fara indoiala o implinire spirituala pentru staretul autor si pentru obstea sa.
Preasfintitul Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului
