In exclusivitate la Editura Bizantina - Epistolele lui Gheron Iosif Isihastul

Maladia ideologiei si terapia Adevarului - Ignatie Episcop al Husilor

0 opinii / Scrie o opinie
  • Cod produs:C_01020
  • 20,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Episcopul IGNATIE

Maladia ideologiei si terapia Adevarului

Editura Horeb, Husi – 2020

 

Extras/ Lumina taborica si „lumina” neoliberala progresista

Sunt convins ca la o privire ex abrupto, tema eseului de fata poate parea putin bizara. In primul rand, asocierea dintre cele doua feluri de lumina constituie o contradictie flagranta, nicidecum o relatie de perceptie copulativa, adica afinitate de abordare, cum ar putea sa sugereze conjunctia „si”. In al doilea rand, antiteza evidenta dintre cele doua feluri de luminare flecta realitati plasabile in contexte istorice, nu numai diferite, dar si distantabile din punct de vedere gnoseologic: lumina taborica ne trimite la secolul al XIV-lea, adica la nazuinta pentru indumnezeire ca experienta cu Dumnezeu-Treimea, „lumina” neoliberala progresista la secolul XXI, adica la impunerea sfidatoare a marxismului cultural al vremurilor noastre, care are drept ADN corectitudinea politica. In consecinta, am putea crede ca nu se poate stabili nici un punct de convergenta intre ele.

In ciuda acestor distonii insurmontabile, totusi, putem identifica un punct comun: amandoua sunt angajate in procesul de luminare a omului. Diferenta considerabila este ca uneia, luminii taborice, ii apartine in mod intrinsec si real capacitatea de (i)luminare a fiintei umane prin indumnezeire, adica deplina si vesnica comuniune cu Dumnezeu. Treimea prin Sfintele Taine, care actualizeaza si intretine statutul de membru al Bisericii, dar si potenteaza in chip duhovnicesc, sublim si integral, umanul din noi, pe cand cealalta „lumina”, neoliberala progresista, are doar pretentia luciferica a unei (i)luminari prin racordarea la teoriile seculariste, care, tot in mod real si deplin, desfigureaza si fisureaza unitatea si umanul din noi, producand o „cultura” hristofoba” „Aproape tot ceea ce ne inconjoara azi, in tarile occidentale, e anticrestin, pe fata – cel mai adesea cu o obstinatie deopotriva ignara si rauvoitoare. Antipatia ori chiar repulsia fata de crestinism, exprimata prin libertatile pe care ni le luam impotriva traditiei lui, a devenit aproape unicul continut spiritual al modernitatii noastre. Ne place spontan numai ce pune crestinismul intr-o lumina proasta. Orice nu e cresy=tinism suscita spontan simpatia (si sfarseste prin a fi aclamat), aproape tot ce il afirma e suspectat (si in cele din urma pus la colt)”*

*) Horia-Roman Patapievici, Partea nevazuta decide totul, Editura Humanitas, 2015, p. 119