Lucian BLAGA | Luntrea lui Caron

DESCRIERE

Lucian BLAGA    |    Luntrea lui Caron

HUMANITAS, 2019

||||

Capitolul I – extras

Inceputul primaverii coincidea cu inceputul unui haos ca se revarsa peste meleagurile tarii. Fila calendarului de perete indica pentru noi, pasnicii cetateni ai unei patrii ajunse la rascruce, ziua acestui inceput de primavara si de haos: 15 aprilie 1944. Sirenele de alarma intrau in functie cam din doua in doua ore, cu stridente ce sfasiau sufletul si urechile. Locuiam la marginea dinspre Dumbrava a Sibiului, un loc umbros, unde de ani de zile ne simteam oarecum la adapost de multe neajunsuri si vicisitudini ale vremii. In acest oras se refugiase Universitatea din Cluj, patru ani mai inainte cand un nedrept verdict a taiat Transilvania in doua. Razboiul lua acum o infatisare mai palpabila si pentru cei ce nu avuseseram pana atunci prilejul de a-l simti din apropiere. Semnalele de alarma devenisera de catva timp insuportabile prin frecventa si insistenta lor. Straini inca de orice experienta cat priveste primejdia bombardamentelor aeriene, oricand posibile, cautam scut in Dumbrava, cu osebire subt un pod de cale ferata, pana cand ni s-a atras luarea-aminte ca asemenea stravezii adaposturi nu ajuta la nimic si ca Dumbrava, cu frunza ei deasa si cu stejarii seculari, era ca predestinata pentru a deveni tinta atacurilor din vazduh. O stare aproape neintrerupta de panica, intretinuta de incontrolabile zvonuri, ne cuprinse, si aceasta mai vartos, dupa bombardarea capitalei, din 4 aprilie, zi de pomina in care cetati zburatoare macinasera Gara de Nord. Numele unor prieteni sau cunoscuti, victime ale bombardamentului, incepeau sa circule si sa sporeasca panica. Ni se vorbea despre colturi de strazi bucurestene cu case sfaramate sau despicate ce-si cascau ilare incaperile, unde se mai vedea cate un pat sau un obiect de toaleta intima, ca-n niste decoruri de teatru suspendate la nivelul etajelor superioare.