Lidia STANILOAE | Raiul inocentilor

DESCRIERE

Lidia STANILOAE    |    Raiul inocentilor

HUMANITAS, 2011, 2017

||||

Extras din primul capitol, I

Ana se duse totusi la inmormantare.

Cu o seara inainte ii spuse mamei ei ca n-are de gand sa mearga si Aurica o privi cu ochii holbati, ca si cum n-ar fi inteles nimic.

„Cum sa nu vii la inmormantare? Ce vorbe-s astea?”

„Uite asa, n-am sa merg.”

„La inmormantarea lui taica-tau? L-ai ingrijit tot timpul si acum, dintr-o data... ai innebunit?”

„N-am innebunit. Dimpotriva.”

Ana vorbea calm si raspicat ca la un examen.

„Mama draga, as vrea sa intelegi foarte bine. Cat a trait si-a fost bolnav l-am ingrijit cu devotament. Sunt medic si la absolvirea facultatii am depus juramantul lui Hipocrat. In caz ca n-ai auzit de el, , pot sa-ti spun ca fiecare medic, atunci cand isi incepe cariera, jura ca-si va ingriji bolnavii in mod dezinteresat, ca...”

„Da-l dracului de cum il cheama, n-am auzit si nu ma intereseaza. Ce, parca de asta imi arde mie acum? E vorba de inmormantarea lui bietu’ taica-tau...”

„Pai tocmai de asta iti vorbeam si eu. Daca nu ma lasi sa-ti spun... Deci, cat a trait, l-am ingrijit cu devotament, subliniez, pentru ca sunt medic si respect juramantul lui Hipocrat. Si-am facut tot ce-a fost omeneste posibil ca sa-l vindec si sa-l pastrez in  viata, ca pe oricare dintre bolnavii mei. Aici insa inceteaza legaturile mele cu maiorul Bota. In obligatiile profesionale nu intra si aceea de a participa la inmormantarea pacientilor.”

„Pacient, zici? Nu ti-e rusine? Taica-tau, pacient? In loc sa-l plangi cu toate lacrimile, stai ca o piatra. Ce fel de inima ai? Esti rece si rea. Nu ti-ai iubit niciodata parintii... Ne-ai dispretuit, am stiut eu dintotdeauna. Bietul de el se uita la tine ca la soare... Te-a crescut, te-a facut doctorita ca sa faci acum pe nebuna si sa-l numesti pacient. Cand iti dadea tot ce doreai, nu-l numeai <<pacient>>. Cand umbla la portofel, nu era <<pacient>>.”