Klaus HAGERUP si Lisa AISATO | Fetita care voia sa salveze cartile

DESCRIERE

Klaus HAGERUP si Lisa AISATO    |    Fetita care voia sa salveze cartile

Editura Univers, 2017

Colectia Unicorn Univers – coordonata de Ioana CHICET MACOVEICIUC

Ilustratii de Lisa AISATO

Traducere din norvegiana de Carmen LANGSETH

Aceasta carte a fost publicata cu sprijinul acordat de NORLA (Norwegian Literature Abroad) Oslo

Extras:

Anna nu era fricoasa de felul ei.

Dar era ceva care o framanta.

Intr-o noapte a avut un vis urat:

Intai s-a chircit si s-a rasucit ca o frunza toamna.

Pe urma s-a faramitat si s-a facut pulbere.

Apoi a risipit-o vantul.

Anna nu voia sa creasca mare.

Gandul ca avea sa imbatraneasca o ingrozea si o intrista.

Cel mai tare se intrista de ziua ei.

Nu mai era mult pana la urmatoarea ei aniversare.

Curand avea sa fie o fetita de zece ani impliniti.

Gandul acesta o speria.

Singurul lucru care-o mai linistea erau cartile pe care le citea.

Pentru Anna, cartile erau mai adevarate decat viata.

Daca murea cineva intr-o carte, putea oricand sa o citeasca de la inceput.

Si atunci oamenii care murisera erau din nou in viata.

La fel de vii ca si ea.

Anna iubea cartile.

Citea toata ziua.

Citea dimineata, inainte sa se scoale din pat.

Citea seara, inainte sa mearga la culcare.

Citea noaptea, dupa ce se baga in pat.

Cand intrau mama sau tatal ei, se prefacea ca doarme.

Dara nu dormea.

Citea sub plapuma.

Si-a facut sute de noi prieteni in carti.

Erau si cativa care nu-i placeau.

Dar asta-i viata.

Povestea noastra incepe la biblioteca.

Anna se ducea acolo in fiecare zi dupa ce iesea de la scoala.

Doamna Monsen, bibliotecara, iubea si ea cartile.

Avea aproape cincizeci de ani.

Si totusi, doamna Monsen si Anna erau prietene bune.

Dar amandoua erau foarte mioape.

Cand Anna isi scotea ochelarii de citit, trebuia sa se aplece atat de mult incat ajungea cu nasul intre paginile cartilor.

Cand nu era lume in biblioteca, faceau concurs de citit.

La inceput, doamna Monsen castiga mereu.