J.W. Goethe | Elegiile romane

DESCRIERE

J.W. Goethe    |    Elegiile romane

Editura IDEEA EUROPEANA, 2009

Colectia 100 de capodopere

In traducerea lui Nicolae BREBAN

||||

I/ e x t r a s

Ceea ce m-a-ncantat atunci, candva

Aflati-o acum, prin voi, abia

Spuneti-mi, pietrelor, o, vorbiti, voi, inalte palate!/ Strazi, voi, ziceti o vorba! Geniule, tu nu te iriti?/ Da, este totul insufletit in sfintele tale ziduri,/ Roma eterna; doar mie mi se ascunde atat de calm totul.

O, cine imi murmura, la care fereastra zarii eu/ Odata nobilul chip ce adanc m-a’nviorat?/Banuiam eu drumurile, inca, pe care, mereu si mereu/ Spre dansa si de la ea, apoi, sa merg, pretiosul timp jertfindu-l?

Inca contemplu biserici, palate, coloane si ruine,/ Precum barbatul calm, calatoria cu abilitate si-o foloseste./ Dar, iata, totul trecu; si un singur templu, atunci/ Ramase, templul lui Amor, care-l primeste doar pe cel initiat.

O lume intreaga esti tu, Roma; dar fara iubire,/ Lumea n-ar fi ce este, nici Roma n-ar fi Roma.