Jurnale pariziene si insemnari din Caucaz de Ernst JUENGER

DESCRIERE

Ernst JUENGER
Jurnale pariziene si insemnari din Caucaz
HUMANITAS, 2021
Traducere din germana, prefata si note de Viorica NISCOV
 

Extras/ Prefata
Intr-o ordine apropiata de idei o alta intamplare, de asta data reala, evocata de Juenger in „Cuvantul introductiv” ce deschide seria jurnalelor din perioada 1939-1948, asuma si ea pentru scriitor o importanta valoare de reprezentare: in iarna lui 1633, Societatea olandeza a Groenlandei depunea in insula Sfantul Mauriciu din Oceanul Arctic sapte matrozi cu scopul de a efectua observatii stiintifice privind iarna si astronomia polara. In vara anului urmator o flota de baleniere se reintoarce pentru a-i recupera. Nu mai gaseste decat sapte cadavre si un jurnal. Destinul matrozilor morti la datorie capata in viziunea lui Juenger o semnificatie emblematica. Pentru situatia existentiala a omului pe de-o parte, pentru propria sa situare in lume, in special in cel de-al Doilea Razboi Mondial, de cealalta parte. Tot astfel jurnalul gasit pe insula Mauriciu e interpretat de Juenger ca expresie a lumii moderne, copernicane, descentrate, sfasiate de spaima alunecarii in haos. Ca semne distinctive ale noii literaturi, ilustrate de jurnalul matrozilor, sunt revendicate parte explicit, parte implicit indepartarea spiritului de obiect, a autorului de lume, sporul de luciditate, confruntarea cu suferinta si moartea, capacitatea vizionara de a prevedea alunecarea in catastrofe istorice si metafizice, viteza de inregistrare a unor perceptii tot mai variate s.a., pentru care cea mai adecvata forma literara se dovedeste jurnalul ca specie literara.