Istoria limbii romane, vol. 1 - Academia Romana

DESCRIERE

Academia Romana – Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”  |   Istoria limbii romane – Volumul I. 

Univers Enciclopedic Books – Univers Enciclopedic Gold, 2018. 

Coordonatori: acad. Marius Sala, Liliana Ionescu-Ruxandoiu. 

Revizie stiintifica: acad. Grigore Brancus, Gheorghe Chivu, Alexandru Mares. 

Secretar al volumului: Gabriele Stoica. 

Extras din Capitolul II. Romana comuna, A. Romanitatea orientala (secolele IV-XV). Pe baza surselor istorice. 1. Precizari preliminare

Romanitatea orientala, care se afla la originea poporului roman si a limbii romane, a aparut ca rezultat al procesului de romanizare [...]. romanizarea s-a realizat in toate provinciile cu aceleasi mijloace, implicand doua aspecte: colonizarea cu populatie latinofona si asimilarea autohtonilor, prin adoptarea de catre acestia a limbii latine si a modului de viata roman. Principala componenta a romanizarii este cea lingvistica, fiind vorba de un “proces, mai mult sau mai putin lent, de parasire treptata a limbilor autohtone si de adoptare a latinei”.

Prezentam, in capitolul de fata, atestari istorice privind latina vorbita, incepand cu secolul al IV-lea (dupa retragerea aureliana din Dacia), in nordul si in sudul Dunarii. Am urmarit mentiunile istorice pana in secolul al XV-lea inclusiv. Este un interval de timp de peste un mileniu, in care este cuprins si “momentul” trecerii de la latina la romana, sesizat istoric in secolul al X-lea de catre autorii bizantini.

Contributii importante la cunoasterea romanitatii orientale au fost aduse, in ultimele decenii, atat de catre istorici, cat si de catre lingvisti. Sub aspect istoric, rezultatele acestor contributii au fost sintetizate in volumele al II-lea si al III-lea (aparute in anul 2001) din tratatul de Istoria romanilor, unde se prezinta numeroase documente referitoare la romanitatea nord-dunareana si sud-dunareana, cu permanentele contacte dintre acestea, oferindu-se o imagine unitara asupra romanitatii orientale, in ansamblu. In procesul de formare a limbii si a poporului roman este cuprinsa, pentru prima data, in mod organic, romanitatea sud-dunareana, care, pentru sfarsitul mileniului I, este delimitata astfel:  “Acesti romani, urmasi ai romanitatii sud-est europene , formau in jurul anului o mie o panza demografica aproape continua, acoperind o buna parte a spatiului balcanic, din zona Pindului si a  Thessaliei, cu ramificatii spre Epir sau Peninsula Calcidica si cu prelungiri peste muntii Haemus, pana la Dunare, Sava si Drava.