Inapoi la argument de Gabriel LIICEANU si Horia-Roman PATAPIEVICI

DESCRIERE

Gabriel LIICEANU, Horia-Roman PATAPIEVICI

Inapoi la argument. Patru dialoguri despre splendorile prea repede uitate

HUMANITAS, 2023

Extras/ despre minciuna, ura si seductie/ pp. 33-34

Gabriel Liiceanu: Horia, pentru ca discutia noastra este atat de sincera, chiar iti marturisesc: plec de la constatarea stupefianta, de la prapastia care exista intre cel care e capabil de crima neprovocat si cel care nu poate ucide, sau care ucide justificat moral sau reactiv. (Desi pesemne ca nu sunt in stare sa-mi imaginez toate situatiile in care poti ajunge la crima.) Si-atunci imi vine sa vorbesc spontan despre „ne-omul” Cain si „omul” Abel. Dar nu stiu sa argumentez aceasta diferenta „de natura”, cum ar spune Kant, nu de „libertate”.

Horia-Roman Patapievici: Tocmai, pentru ca daca diferenta de specii este genetica, daca m-am nascut criminal din specia lui Cain, nu mai am nici o responsabilitate.

G.L.: Stiu, stiu asta. Ai totusi, nici un om „uman” nu poate sa scoata ochii cu cutitul, nu? Indiferent ce s-ar intampla, indiferent ce ar pati. Tu n-ai sa poti sa faci asta in vecii vecilor.

H.-R. P.: N-as putea? Oare? Dar daca imi creste temperatura emotionala intr-un fel incontrolabil si sunt cuprins de o MARE manie, de o ENORMA si TERIBILA furie?

G.L.: Insist asupra faptului ca tu nu poti sa scoti ochii cuiva. Poti sa omori cu justificari de autoaparare, de pilda. Dar eu vorbesc mereu de postura omului care provoaca suferinta si crima fara justificari reale si fara sa aiba macar temperatura emotionala. Nici Lenin, nici Stalin nu aveau asa ceva.