Impartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse — marturiile Traditiei

DESCRIERE

Impartasirea continua cu Sfintele Taine

Dosarul unei controverse – marturiile Traditiei

DEISIS – Sibiu, 2006

Studiu introductiv si traducere – diac. Ioan ICA jr.

||||

Extras din primul capitol – Impartasirea continua pro si contra – o disputa perena si lectiile ei

Parintelui Elia Citterio

Sufletului generos si mintii iubitoare

in pasiunea comuna fata de Parintii colivari

O pastorala din 1739 – alerta unui mitropolit

Pe 7 noiembrie 1738 urca pe scaunul de mitropolit al Tarii Romanesti o figura remarcabila de ierarh ortodox: mitropolitul Neofit Cretanul. Calugar grec, el isi datora ascensiunea bisericeasca faptului ca era pedagogul insarcinat cu educarea copiilor domnului Constantin Mavrocordat. De sase ori domn al Tarii Romanesti si de trei ori al Moldovei in intervalul 1730-1769, domnitorul fanariot a fost in toate privintele o personalitate de prim ordin care a jucat un rol benefic in ingrata istorie a romanilor munteni din secolul XVIII. Despot luminat, Constantin Mavrocordat a promovat activ, in limitele regimului impus de Stambul, o politica patriotica de modernizare timida, dar binevenita a Tarii Romanesti (in 1746 a abolit serbia). Prin masurile adoptate el a urmarit depasirea stagnarii si handicapurilor economice, sociale si culturale legate de supravietuirea mult prea indelungata a tipului de societate medieval. In cei 15 ani de pastorire (pana la moartea sa pe 16 iunie 1753) mitropolitul Neofit Cretanul a sustinut eficient in plan spiritual reformele demarate de protectorul si promotorul sau, cea mai luminoasa figura din sirul domnilor fanarioti. Pe langa faptul ca a editat in romaneste aproape toate cartile bisericesti, mitropolitul Neofit ne-a lasat interesantele insemnari a doua calatorii pastorale care l-au purtat in vara anilor 1746 si 1747 prin Tara Romaneasca proaspat reintregita teritorial dupa efemera ocupatie austriaca a Olteniei intre iulie !718 – septembrie 1739.