DESCRIERE
GEORGIOS I. MANTZARIDIS | GLOBALIZARE SI UNIVERSALITATE. HIMERA SI ADEVAR
EDITURA BIZANTINA, 2002
Traducere Preot Prof. Dr. Vasile RADUCA
Extras din Introducere
Dispozitia pentru apropiere si comuniune cu semenii este innascuta omului. Iar aspiratia spre apropiere si comuniune la scara mondiala constituie cea mai inalta expresie a predispozitiei omului pentru comuniunea cu ceilalti. Astfel, devine usor de inteles ecoul pe care il gasesc in multi oameni teoriile despre unitatea mondiala, care apar din timp in timp, si ideologiile politice, cum ar fi cea care se refera la globalizare, promovata in vremea noastra de “noua ordine” mondiala.
Pe de alta parte insa, dezamagirea care insoteste neimplinirea dorintei de apropiere a oamenilor intreolalta, ca si pericolul la adresa libertatii, pe care-l implica impunerea in lume a unei “noi ordini”, creeaza tendinte de introvertire si izolare care adesea iau dimensiuni amenintatoare.
Epoca noastra este partasa la disputa dintre aceste doua tendinte: globalizarea si autolimitarea. Pe de o parte, se inlatura granitele si se unifica lumea, in timp ce, pe de alta parte, se dezvolta proceduri introvertite si autolimitari nationale sau nationaliste, despre care se credea de multa vreme ca au slabit.
Apoteoza globalizarii a coincis cu disolutia regimurilor comuniste. Popoarele care nu au trecut prin experienta internationalismului promovat de regimurile comuniste au fost chemate sa se alature caravanei globalizarii. In acelasi timp, popoarele care au trait deceptia internationalismului socialists-au intors spre particularitatile lor etnice, incurajate uneori spre aceasta in mod provocator de proprii lor predicatori ai globalizarii.
Aceasta situatie contradictorie – dar si interesat coordonata – care se observa in zilele noastre dovedeste absenta unei dispozitii sincere pentru adevarata universalitate. Globalizarea promovata de noua ordine mondiala constituie numai o inselatoare fata a universalitatii. In timp ce pare ca ii uneste pe oameni in exterior sau ca favorizeaza apropierea reciproca a acestora, ca elimina barierele despartitoare dintre ei si faciliteaza comunicarea, in realitatea ea duce la transformarea popoarelor in mase de indivizi, la nivelarea culturilor, la amestecul religiilor, la omogenizarea infatisarii si comportamentului oamenilor, la americanizarea modului de viata. Punctul culminant al acestui proces negativ este anihilarea omului ca persoana si chiar a adevarului insusi despre persoana.
