Fructele Absentei. Surasuri si exorcizari de Cristian BADILITA

DESCRIERE

Cristian BADILITA
Fructele Absentei. Surasuri si exorcizari
Editura Vremea – Bucuresti, 2021
Colectia FID – Fapte, Idei, Documente
Editia a doua, complet revazuta
 

Extras/ 1 
Sincer si drept vorbind, copiii sunt singurul argument intru apararea demnitatii speciei umane. Fiecare ins luat in parte isi justifica, la randul sau, viata plina de meschinarii, suferinte, veselii putine si nonsens, prin starea primordiala, mistica a copilariei, stare punctual intrerupta la suprafata, dar mereu prezenta in subteran. Idiotul cel mai rudimentar, asasinul cel mai inrait se considera mantuiti prin intoarcerea la aceasta etapa-unicat – ras zglobiu, netrucat in fata sau, uneori, in mijlocul iadului. Nu cunosc o definitie mai adecvata a copilariei (ca stare psihologica) decat lipsa de ranchiuna. Uitarea facerii de rau e Virtute pentru monahul plin de vanitati si de complexe nemarturisite. Pentru copil e starea naturala. Rasul copilaresc e o alta vorbire a harului. Din acest har plin de veselie, lipsit de ranchiuna maloasa a adultilor, ne tragem tot restul vietii. Nu ma refugiez in „amintirile din copilarie”, vreau nu vreau machiate, inn obilate cu trecerea vremii. Ca in Oglinda lui Tarkovski, mai mult aud copilaria, decat o revad. O aud efectiv in clipa in care scriu aceste randuri. Copilaria e un fond sonor distinct, o panza de sunete vii. Oglinda lui Tarkovski ar trebui revazut cu ochii inchisi. Banda sonora e mai graitoare decat imaginea. Imaginea concretizeaza, prezentializeaza, fals, un mit (pierdut in timp, iremediabil pierdut. Sunetele sunt copilaria. Ori de cate ori scriu un poem aud sunetele lui urcand din aerul acelei varste cand, desi inconjurat de nesiguranta si suferinta, retineam doar contrariul a ceea ce a devenit ulterior aceasta vietisoara cu spatele la zid.