Filosofia renasterii, vol 1 de P.P. NEGULESCU

DESCRIERE

P.P. NEGULESCU

Filosofia Renasterii – Vol. I

Editura CARTEA ROMANEASCA EDUCATIONAL, 2023

Colectia NOOSFERA

Prefata de P.P. NEGULESCU

Cuvant insotitor de Oana SERBAN

Extras/ Prefata

Despre implicatiile renascentiste ale sistemului filosofic. Adictii metodice ale modernitatilor tranzitive: ce datoreaza Descartes si Spinoza Academiei Platonice florentine?

I. Filosofia Renasterii, intre scientismul obsedant si umanismul excentric

Umanismul culturii clasice este asignat, pe buna dreptate, Renasterii. Trebuie spus insa, dupa cum Baudelaire simtise foarte bine slabiciunile veacurilor noi, ca orice modernitate viseaza sa devina o antichitate. Nu exista formula care sa descrie mai bine simptomatologia clasicizarii, de care modernitatea ca ethos, independent de varstele ei, devine dependenta. Desigur, Renasterea e o epoca fara egal in evolutia umanitatii noastre: a reusit sa recicleze standardele de idealitate ale Antichitatii – ordinea, proportia, masura, simetria, adaugand – aproape metodic, am putea spune, respectand jargonul noii ere – perspectiva. Renasterea a recuperat dialectic Antichitatea, si a depasit-o. Dupa gustul lui Hegel, asta inseamna o epoca de succes.

Totusi, Renasterea nu este o epoca scutita de paradoxurile modernitatii – contradictii intrinseci, asa cum le-ar alinta Daniel Bell – pentru ca nu exista tendinte pur modernizatoare in naratiunile ei competitive. Indiferent ca discutam despre Renasterea literelor, a artelor frumoase, a spiritualitatii occidentale, intotdeauna un element anti-modernizator isi va face simtita prezenta in aceasta genealogie. Nu pentru ca Renasterea e o reactie, prin prisma progresului cultural, la Evul Mediu intunecat, ci pentru ca modernizarea are ceva anti-clasic si oriental, de fiecare data, in nostalgiile si principiile ei.