Doxastar, Tomul al II-lea (februarie-august)

DESCRIERE

Doxastar, Tomul al II-lea (februarie-august), Iacov Protopsaltul si Hurmuz Hartofilaxul - Editura Scara

Doxastarul lui Iacov Protopsaltul (+1800), o carte dedicata slujbelor de priveghere, este prezent in manuscrise in notatia originala incepind cu anul 1795, iar in exegeza hrysanthica incepind cu anul 1828. Opera a beneficiat de mai multi exegeti, iar lucrarea celui mai cunoscut dintre ei – Hurmuz Hartofylax (+1840) -, a fost tiparita pentru prima data in anul 1836. in limba romana Doxastarul lui Iacov a fost tradus in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, de catre Schimonahul Nectarie (+1898), protopsaltul Muntelui Athos, in principal dupa exegetii athoniti ai lui Iacov şi mai putin dupa exegeza lui Hurmuz, adaugindu-i şi slave şi idiomele compuse de Hurmuz insuşi şi tiparite in 1859 la Constantinopol.

La noi in tara au existat citeva copii manuscrise ale Doxastarului lui Iacov in limba greaca, in general pe la manastirile mari. O prima traducere in romaneşte a Doxastarului lui Iacov a fost inceputa la Manastirea Neamt de catre Ieromonahul Visarion Duhovnicul (+1844), probabil in ultimii ani ai vietii sale. Din insemnarile singurului manuscris pastrat (BMN mr 012), autograf al Parintelui Visarion, rezulta ca el completase traducerea cu slavele a inca doi sfinti – Parascheva de la Iaşi şi Visarion de Larissa -, cel mai probabil in acelaşi stil stihiraric, dar acestea nu ni s-au pastrat.

Traducerea Doxastarului facuta in secolul al XIX-lea de catre Parintele Nectarie nu s-a raspindit in tara aproape deloc. Cu exceptia copiilor manuscrise executate pentru Schitul Darvari din Bucureşti şi Schitul Bucium din Iaşi, nu se cunosc alte exemplare care sa fi circulat prin manastirile romaneşti. Abia incepind cu 1999 citeva exemplare transcrise in grafie latina de actualul Ieromonah Ioan de la Chilia Bunei Vestiri a Schitului Lacu (Athos) au inceput sa circule printre psaltii pasionati din Romania. Dupa inca 17 ani, cartea de fata, aparuta la ed. PsalticPress din Bucureşti, este prima editie tiparita in romaneşte a Doxastarului lui Iacov.

Doxastarul lui Iacov are marea calitate de a fi ultima lucrare din istoria Bisericii care contine cintari stihirarice compuse dupa toate regulile acestei specii azi disparute. Abordarea compozitiilor lui Iacov cere o temeinica cunoaştere a meşteşugului psaltic, deopotriva cu stapinirea executiei formulelor stihirarice (fara de care exista permanent riscul unei cintari lungi şi anoste). Pentru aceea, psaltul are nevoie de o foarte buna cunoaştere a traditiei acestui meşteşug, ajuns astazi aproape necunoscut.m. Filotheu Balan

Prologul tomului al II-lea

Iacov Protopsaltul si Hurmuz Hartofilaxul ne incredinteaza o lucrare muzicala in scopul imbogatirii cultului bisericesc al poporului ortodox din Romania: Doxastarul – o carte de muzica ce contine Slave, idiomele care se canta fiind precedate de Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, lucrare ce se adauga la bibliografia muzicii bisericesti.

Iata ca si osteneala ucenicilor, prietenilor si colaboratorilor nostri din Romania in arta liturgica a psalticii, realizata in duhul extragerii si a punerii in valoare a izvoarelor, isi arata deja primele roade. Doxastarul lui Iacov Protopsaltul (1794-1795), una dintre cele mai importante carti din perioada stapanirii turcesti si Doxastarul lui Hurmuz Hartofilaxul (1834) in limba romana, ii pot „plimba” pe psaltii romani prin bogatele creatii ale compozitorilor de Dumnezeu insuflati, care pastreaza indelungata traditie a maeştrilor, protopsaltilor si lampadarilor bizantini si postbizantini ai Marii Biserici.

Iacov in primul rand si Hurmuz mai apoi, sprijinindu-se pe cantarile din Stihirar alcatuite de Hrisaf cel Nou si Gherman al Noilor Patre, de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, ne impartasesc cantarea pe larg, stihirarica, inflorita cu impodobiri, prescurtari, dar si cu fraze muzicale mai noi, astfel incat sa se redea in chipul cel mai bun ideile textului. Dezvoltarea melismatica a frazelor muzicale, calea lenta a compozitiilor „ca acoperamant al cantarii”, nu ne indeparteaza de cuvant, de textul poetic. Dimpotriva, maiestria melozilor da nastere unor pagini bogate in melodicitate – culme a artei psaltice – odata cu reliefarea continutului teologic al cantarii, artistic intretesut cu alternanta glasurilor si cu liniile muzicale. Sau, altfel spus, printr-un ritm armonios, cuviincios, interpretarea bisericeasca traditionala a cantarii poate sa intregeasca asteptarea [lui Hristos, n.ed.]

Aceasta impletire armonioasa, datorata si cantarii, face ca aceste editari sa fie nu doar texte foarte bogate, ci si indrumatoare atat celor ce se desfata cu arta psaltica ca stiinta, dar si celor care cauta in cultul Bisericii atmosfera de rugaciune si de strapungere a inimii.

Constantin Ath. Anghelidis

Protopsalt-Profesor al Artei Psaltice

Dirijorul Corului Bizantin TROPOS

Sursa: www.manastirea.petru-voda.ro