Chris WORMELL | Locul Magic

DESCRIERE

Chris WORMELL    |    Locul Magic

HUMANITAS junior, 2020

Traducere din engleza de Maria RIZOIU

||||

e x t r a s din p. 4/ cuvant prevenitor al autoarei

ATENTIE: Aceasta carte va poate face sa fugiti pe o pajiste unde bate vantul, undeva foarte, foarte departe!

extras/ p. 222, Capitolul 35 – Luna si stelele

Ramasera in ascunzatoare aproape toata noaptea. Clementine era prea obosita ca sa se miste.

Ghemuita intre caramizile reci si temandu-se sa nu fie prinsa, incepu sa se intrebe daca va ajunge vreodata in Locul Magic. Apoi incepu sa se intrebe daca Locul Magic chiar exista. In noaptea cea adanca \, printre acoperisurile Marelui Oras Negru, i se parea deodata o inchipuire absurda. Poate ca si-l imaginase doar.

Cand, in cele din urma, cazu intr-un somn agitat, nu mai avea aproape nicio speranta.

La un moment dat, in timpul noptii, se trezi insa si vazu ca lumea se schimbase. Vantul suiera zgomotos printre hornuri, ridicand tigle si zgaltaind ferestre. Indepartase norii si fumul, dand la iveala cerul de deasupra, luna plina stralucea, transformand complet infatisarea acoperisurilor din oras. Totul sclipea si scanteia; lucrurile capatasera contururi argintate.

Clementine nu mai vazuse niciodata luna si stelele. Se uita la cer cu mirare. Era atat de uluita, inct, fara sa-si dea seama, isi tinea respiratia si se tinea de marginile hornurilor de langa ea, ca si cum s-ar fi temut sa nu cada... in sus, in golul imens. Si, cum se uita la milioanele si milioanele de scantei palpaietoare de lumina care umpleau cerul intunecat, parea sa patrunda cu privirea din ce in ce mai adanc in spatiu, vazand tot mai departe, tot mai multe stele. Parea ca cerul s-ar fi prelungit la nesfarsit.