Charles DICKENS | Poveste de Craciun

DESCRIERE

Charles DICKENS    |    Poveste de Craciun

Cu ilustratii de Anastassija ARCHIPOWA

Curtea Veche, 2019

In romaneste de Mihnea GAFITA

||||

Tabloul intai – Stafia lui Marley/ e x t r a s

Ca sa-ncepem cu inceputul, Marley murise. In aceasta privinta, nu incapea indoiala. Certificatul de la inmormantarea lui fusese semnat de preot, de diacon, de gropar si de mai-marele alaiului mortuar. Si Scrooge il semnase. Iar semnatura lui Scrooge avea greutate la Bursa, indiferent de operatiunea de care-si lega numele.

Batranul Marley era la fel de mort ca un piron de usa.

Dar stati! Nu pretind ca eu as putea sa stiu, din propria-mi experienta, de ce se spune despre un piron de usa, c-ar fi mort. Eu, unul, as fi inclinat sa cred ca un cui batut in capacul cosciugului este cea mai moarta dintre sculele folosite la fierarie. Dar intelepciunea stramosilor nostri a preferat  aceasta analogie; si n-o sa ma apuc eu s-o tulbur cu mainile mele profane, caci tara intreaga s-ar duce de rapa. Drept care, ingaduiti-mi sa repet, plin de emfaza, ca batranul Marley era la fel de mort ca un piron de usa.

Dar Scrooge - oare stia ca Marley murise? Bineinteles ca stia. Cum sa nu fi stiut? El si Scrooge fusesera parteneri de afaceri de nici-nu-mi-stiu cati ani. Scrooge era unicul sau executor testamentar, unicul sau administrator al averii, unicul sau mostenitor, unicul sau legatar universal, unicul sau prieten, unicul sau insotitor pe ultimul drum. Si totusi, Scrooge n-a fost atat de socat de tristul eveniment al mortii lui Marley, ci dimpotriva, s-a dovedit a fi un excelent om de afaceri chiar in ziua inmormantarii, careia un caracter cu atat mai solemn i-a dat, cu cat a transformat-o, fara doar si poate, in ceva lucrativ.