Axul pamantului acordat cu stele - Jurnal 1974-2007 de Ion NICODIM

DESCRIERE

Ion NICODIM

Axul pamantului acordat cu stele - Jurnal 1974-2007

Editura Vremea, 2024

Extras/ Cuvant-inainte
Ion Nicodim ne parasea in martie 2007, cu circa zece zile inainte de a saptezeci si cincea aniversare. In afara de opera sa artistica si diverse documente, lasa sotiei sale, Ariana, si fiicei sale, Ilinca, jurnalul intim, pe care-l tinea regulat, cuprinzand perioada 1974-2007: circa 15 carnete, reprezentand sute de pagini. In mod aleatoriu, in timpul evenimentelor care l-au marcat, si-a notat atat bucuriile, cat si nemultumirile (mai frecvente), ba chiar irascibilitatile, suferintele sau uimirile in fata muzeelor vizitate, ideile pentru lucrari sau proiecte, pentru expozitiile pe care le prepara, dificultatile cotidiene, gandurile (uneori foarte acerbe) despre ambianta artistica sau despre situatia din Romania, reflectiile asupra artei, asupra actului de creatie, asupra relatiei referitoare la moarte, asupra locului sau in viata, asupra dificultatii de a trai, dar si citate din diferite poeme si lecturi. 
Saptesprezece ani dupa disparitia sa – si cea a multora dintre contemporanii despre care este vorba in paginile pe care le scria  -, si in ciuda tuturor acestor adnotatii foarte personale, Ariana si Ilinca au decis publicarea jurnalului sau.
Cititorii, si mai cu seama cei care l-au cunoscut, vor descoperi ca, in ciuda aparentelor, Nicodim era in sufletul sau departe de a fi un glumet, ironic, luand lucrurile in deriziune, asa cum dadea sistematic impresia ca este. Cultura lui depasea Belle Arte – le si era un fin cunoscator al muzicii clasice, al literaturii universale, aprecia mult insa si cinematografia si teatrul etc. Un autodidact, un om avid de cunostinte si descoperiri in orice domeniu. Un om deschis, un om generos.