Ultima generatie pagana de Edward J. WATTS

DESCRIERE

Edward J. WATTS
Ultima generatie pagana
HUMANITAS, 2024
Colectia ISTORIE
Traducere din limba engleza de Wilhwelm TAUWINKL si Dan SISERMAN
 

Extras/ Introducere
In 392, Teofil, episcopul Alexandriei, a cerut si a primit permisiunea imperiala de a transforma in biserica o veche bazilica care fusese parasita si lasata in paragina o buna parte a ultimului sfert de secol. Cand a inceput renovarea, muncitorii au gasit o retea de pesteri subterane sapate de oameni, in care se aflau artefacte religioase ascunse. Teofil si-a insusit obiectele, organizand ulterior o procesiune in care acestea au fost purtate prin cetate si batjocorite public. Acest act provocator i-a facut pe pegani sa se rascoale. Furiosi, acestia au iesit in strada si au inceput sa se incaiere cu crestinii. La inceput au fost mici altercatii, dar conflictele au degenerat rapid, ajungandu-se la ceea ce un contemporan a numit „razboi deschis”. Dupa aceste lupte de strada incipiente, multimea paganilor s-a retras in Serapeum, un templu mare al zeului Serapis, bine fortificat, aflat pe un deal mai sus de Alexandria (a se vedea fig. 1). Sub conducerea filosofului Olympos si a altor invatatori, precum gramaticienii Helladios si Ammonios, paganii au initiat mai multe atacuri impotriva crestinilor din cetate, actiunile lor contrazicand astfel stereotipul intelectualului ponderat. Potrivit izvoarelor crestine, cei prinsi de intelectualii pagani si de ucenicii lor erau „siliti sa aduca jertfa la altare”. In cazul in care refuzau, garnizoana de la Serapeum ii tortura, frangandu-le fluierele picioarelor, ridicandu-i in furci si aruncandu-i in gropi folosite odinioara pentru pastrarea sangelui scurs de pe altarele templului.