Traiti frumos si-n bucurie

DESCRIERE

Arhiepiscop Justinian Chira  |  Traiti frumos si-n bucurie

Editura Nicodim Caligraful Sfanta Manastire Putna, 2014

Colectia Crinii tarinii – 2

Colectia Crinii tarinii apare cu binecuvantarea IPS PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor

||||

Extras de la p. 156

De ce credeti ca in Pateric si in Vietile Sfintilor se vorbeste atat de mult de faptul ca smerenia este cea mai importanta virtute, cand, totusi, in Noul Testament, Mantuitorul ne spune ca punctul culminant al trairii crestine este iubirea de Dumnezeu si de aproapele (Mat. 22, 35-40)?

Da, asa este cuvantul Mantuitorului, insa tot Domnul Iisus Hristos ne spune: „Luati Jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre” (Mat. 11, 29).

Sa fim blanzi si smeriti cu inima! Acesta este chipul cel mai frumos pe care il pretuieste Mantuitorul: blandetea si smerenia. Iubirea este o virtute care este peste toate celelalte virtuti. Cand un om reuseste sa iubeasca, in adevaratul inteles al cuvantului, se indumnezeieste, devine asemenea cu Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om si intregul univers din iubire. Si dintr-o infinita iubire fata de noi S-a intrupat si S-a facut om precum suntem noi, ca pe noi sa ne ajute sa ne indumnezeim. Cine a fost mai smerit decat Iisus Hristos?

Deci, iubirea este o virtute care e de alta natura decat smerenia si blandetea. Smerenia si blandetea realizeaza iubirea. Un om care nu-i bland, un om care nu-i smerit, acela nu poate iubi in profunzime; iubirea in inteles de agapi, iubire duhovniceasca, nu iubirea trupeasca, lumeasca, care e cu totul altceva. Iubirea face parte din cele trei virtuti teologice capitale, alaturi de credinta si nadejde. Tradus, oarecum in mod liber, virtuti teologice ar insemna puteri de Dumnezeu graitoare.

Un crestin nu se poate realiza duhovniceste daca este orbit de orgoliu, de mandrie. Care a fost primul pacat din care s-au nascut toate relele? Orgoliul, mandria. Si atunci, ca sa putem sa ajungem la asemanarea cu Dumnezeu, in primul rand trebuie sa ne smerim.

Smerenia ne ajuta sa ne eliberam de dispret si de toate inchipuirile: ca suntem mai grozavi, mai teribili decat altii... Mandria aduce dispretul fata de altii, asa cum citim in pilda cu vamesul si fariseul. Fariseul avea toate calitatile, nu era minciuna ce spunea! Postea, era un mare invatat, un iubitor de lege, un iubitor de neam, dar pe toate le anula prin mandria care il impingea la dispret: „Nu sunt ca ceilalti oameni!” (Luc. 18, 11). Auzi, ce cuvant indraznet si ce cuvant dureros; nu dur, ci dureros!

Un om smerit priveste totdeauna cu respect la toata lumea, vede calitatile tuturor oamenilor, vede darurile care le-a primit fiecare de la Dumnezeu. Un om smerit este un om lucid, un om realist.