Radu Paraschivescu | Orice om ii este teama. Un partid, doi ani si trei premieri

DESCRIERE

Radu Paraschivescu  |  Orice om ii este teama. Un partid, doi ani si trei premieri

HUMANITAS, 2018

||||

Extras de la p. 5

Credeti ca PSD-ul nu sesizeaza unul dintre marile pericole pe care ne paste?  – Calin Popescu Tariceanu

In vacarmul care se vede pe imagini, nu iti dai seama cu usurinta daca striga sau nu striga. – Sebastian Cucos, seful Jandarmeriei romane

Nu ma regasesc printre acesti oameni si nici ei printre mine. – Ilie Nastase

Extras de la p. 7

Ca (si) prefata

Din capul locului: titlul de deasupra e cu buna stiinta incorect. Cel al cartii, la fel. Cele doua formule provin – de data asta, fara buna stiinta, ci mai degraba cu nestiinta – de la oameni de frunte ai partidului celui mai numeros si mai puternic al Romaniei. „Orice om ii este teama (de o plangere penala)” ii apartine premierului Viorica Dancila. „Ca si” in loc de „ca” este topenia predilecta a presedintelui PSD Liviu dragnea. („Ca si evolutie, PSD a evoluat binisor ca si cota de incredere.”) sa existe vreun risc de contaminare a celor care vorbesc cum se cuvine prin expunerea la aceste doua titluri? Putin probabil. Cine isi cunoaste limba nu va avea de suferit. Celorlalti (sau „ceilalti”, conform Vioricai Dancila) nu li se va parea nimic nelalocul lui „ca si formula” (conform lui Liviu Dragnea). In fond, la fel s-a intamplat cu Decat o revista: unii s-au amuzat, altii n-au observat nimic in neregula. Aici, Liviu Dragnea face parte din a doua categorie. Ca dovada, i se pare normal sa spuna „Am varianta de rezerva decat daca voi fi omorat” sau „Deocamdata avem decat un nume si un chip””.

Orice om ii este teama apare cam la jumatatea mandatului incredintat PSD-ului de votanti la alegerile generale 11 decembrie 2016. Cartea aduce o veste buna la brat cu alta proasta. Vestea buna: cum-necum, sunt pe punctul sa treaca doi ani de guvernare PSD. Vestea proasta: ne mai asteapta doi. Sigur, nemultumitii au oricand la dispozitie varianta plecarii din tara. E, de altfel, solutia pe care le-o recomanda, la un alt nivel, primarul Sectorului 3, Robert Negoita, celor iritati de betonarea parcurilor, de asfaltarea spatiului verde si de transformarea sectorului in rezervatie de borduri: „Nu va place, mutati-va in alt sector”. Replica are origini bine definite. Asta auzeam in copilaria comunista (cei care am avut parte de asa ceva) in autobuzele aglomerate: „Nu-ti place, ia-ti masina mica”.

Multor romani nu leplace, asa ca-si iau masina mica. Altfel spus, parasesc Romania si isi duc viata in locuri unde cred si spera ca le va fi mai bine. Dintr-un studiu intreprins de Romanian Business Leaders si citat de Digi 24 pe 5 iunie 2018 se poate afla ca, doar in ultimul deceniu, au plecat din tara 3,4 milioane de oameni. Fenomenul se apropie de amploarea exodului. Si nu e vorba de brain drain, de plecarea creierelor care aleg sa practice medicina, informatica sau matematica pe bani buni afara. Nu. Pleaca de-a valma soferi si profesori, sudori si tarani, ingineri constructori si moase, gimnasti si veterinari, chelneri si arhitecti. Pleaca si angajati, dar si someri. Hemoragia intristeaza nu doar prin dimensiuni, ci si prin lipsa de reactie a guvernului. Marii angajatori din Romania apasa degeaba pe butonul de alarma cand spun ca plecarea in masa creeaza un deficit al fortei de munca de natura sa produca efecte la nivelul unei crize financiare, daca nu mai grave. In plus, statisticile arata ca foarte putini dintre cei care pleaca sunt dipusi sa revina. O fac cei care nu se adapteaza noului mediu si cei nevoiti sa se intoarca din cauza unei urgente familiale. 

3,4 milioane? Cam de opt ori cat populatia Maltei sau a Islandei, de sase ori cat a Luxemburgului si de trei ori cat a Ciprului. Suficient cat sa intemeiezi un stat paralel.