Isus al meu de Gabriel LIICEANU

DESCRIERE

Gabriel LIICEANU
Isus al meu
HUMANITAS, 2020
 

Extras/ Seamanul. Miezul eticii crestine (p.210)
Nu trebuie uitat nici o clipa ca aceasta etica seculara de care tot vorbesc n-ar face doi bani si n-ar exista fara precedentul ei evanghelic, deci daca n-ar fi fost adeverita prin Crucea lui Isus. Rastignirea este, de aceea, solul ferm al eticii devenite cod universal de comportament, unul care nu poate exista decat in masura in care are in urma lui dovada teribila ca intre a spune si a face e necesara o solidaritate absoluta. Urcarea pe cruce este un gest imanent purtator de transcendenta. Imanent, pentru ca totul se petrece „aici” si autorul gestului este un seaman indumnezeit ca urmare a gestului lui. Acceptarea mortii pe cruce este mesaj adeverit, ceea ce-nseamna confirmat printr-un sacrificiu suprem asumat total. 
Extras/ pp. 217-218
In savarsirea binelui, firesc e sa te ghidezi dupa legile libertatii, deci al propriei tale constiinte morale (examinate in permanenta dupa regulile naturale ale ratiunii practice), si nu dupa cele ale gratiei, care invoca de fiecare data un sprijin supranatural incert, caci nedemonstrabil. Gesturile credintei adevarate nu se pot cantari doar dupa raportarea lor exclusiva la Dumnezeu: Dumnezeu nu poate fi mituit. El nu va accepta „procedura” (ceremonia, ritualul), „in locul faptei insesi”.
De altfel, Isus insusi spune ca pomul dupa roadele lui se cunoaste si ca „Nu oricine imi zice: <<Doamne, Doamne!>> va intra in Imparatia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui meu din ceruri!” (Matei 7, 16-21). Oare nu ortopraxia ar trebui sa prevaleze asupra Ortodoxiei?