File de Pateric II
de Parintele Proclu
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-084
Autor: Parintele Proclu
Editura: Manastirea Sihastria Putnei

Pret: 25,00 lei

Parintele Proclu  |  File de Pateric II Manastirea Sihastria Putnei, 2019Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor||||Extras d...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
File de Pateric II
File de Pateric II

(0 opinii)

Pret: 25,00 lei

Parintele Proclu  |  File de Pateric II

Manastirea Sihastria Putnei, 2019

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor

||||

Extras din Cuvantul inainte, semnat de Damaschin Dorneanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor

Partasi, prin lectura, acestor experiente si marturii, ganditi-va apoi ce binecuvantare mai mare decat a fi contemporan cu cineva care L-a cunoscut pe Dumnezeul cel viu! Si care, prin grabnicul raspuns la cererile care i se aduc si acum, fie de departe, fie la crucea de la mormant, arata ca este mai viu decat multi dintre cei cu suflare trupeasca inca in noi!? Si oare cat oare va mai trece pentru ca rodul acestor marturii de sfintenie sa fie vazut, macar in parte, intr-un curs mai frumos al vietilor noastre?

Cartea da fata aduce, insa, ceva nou. Desigur, cea mai mare parte este rezervata marturiilor, fie ele culese prin interviu, fie trimise personal pe adresa manastirii, si care poarta, cu toata diortosirea cuvenita, pecetea originalitatii si autenticitatii cuvantului-martor plin de recunostinta. Ultimele pagini insa, sunt un mic compendiu din invatatura parintelui Proclu, extras cu grija din doua interviuri date de parintele insusi, disponibile de altfel pe retelele media de Internet. Temele recurente ale cuvintelor-apoftegma le banuiti care sunt: despre pocainta, despre rugaciune si cugetarea la moarte, despre slava desarta si leacul ei, smerenia, despre lacrimi si dragoste. Un inceput de capitol de Pateric, in sensul clasic al conceptului, care va sta, cu vrednicie, la slova „P”, alaturi de Pimen, Paisie, Pamvo si altii. Ceea ce razbeste din aceste cuvinte si reverbereaza si din marturiile citite mai cu atentie este prezenta Duhului Sfant. La nici cateva randuri, te intampina expresii de felul: „numai prin Duhul Sfant putem spori”, „Duhul Sfant se lasa simtit daca avem duh de pocainta”, „vom cunoaste prin Duhul Sfant bucuriile vesniciei”, „Duhul Sfant descopera darurile”, „Duhul Sfant invata rugaciunea”. Sunt fire de lumina ale unei teologii duhovnicesti adanci, parte a unui capitol de pnevmatologie, dar nu de dogmatica sterila, ci a unei spiritualitati validate de marturia experientei personale a parintelui Proclu. La cumpana dintre milenii , Dumnezeu randuieste parinti si sfinti care sa readuca aminte Bisericii si omenirii intregi ca numai in Duhul cel Sfant se innoieste si persoana umana, si spatiul, si timpul. Asa a fost Sfantul Simeon Noul Teolog din veacurile X-XI, sau Sfantul Siluan Athonitul, din secolul al XX-lea, alaturi de care se asaza, acum, un smerit monah din tinutul Neamtului, care a ales sa-si astepte trambita Invierii sub cetina bradului de la Sihastria Putnei.

Primiti, asadar, cu toata dragostea, acest nou dar, care nu este al nimanui altcuiva decat al parintelui Proclu insusi.. chemat de Cel pe Care L-a iubit, intr-o zi de iarna geroasa, el incalzeste inimi si imprimavareaza lumini de ochi launtrici. Spulbera praf ramas de pe urma pacatului lucrat cu osardie si innoieste, prin Duhul cel Sfant, vieti pierdute, dar niciodata uitate de batranul Proclu cel smerit.

Extras din marturia Irinei Ecaterina Bartus, asistent medical in Anglia

Mare inaintea lui Dumnezeu, se facea mic in fata oamenilor

Am auzit de parintele Proclu de la altii care l-au cunoscut personal si am dorit si eu sa-l intalnesc.

In primavara anului 2015 am ajuns pentru prima oara la sfintia sa, plecand din Italia. Stiam ca era un om cu viata sfanta, a carui rugaciune Dumnezeu o asculta. Simplitatea sa si a locuintei sale m-au frapat inca din momentul in care i-am calcat prgul. Cel mai bine imi aduc aminte cum s-a rugat punandu-si mana pe capul meu. S-a rugat atat de mult, incat parea ca nu se mai opreste. Ii chema in ajutor pe Maica Domnului si pe toti sfintii cu atata ardoare incat traiam cu impresia ca vor cobori intr-adevar din cerestile lor locasuri pentru a-i asculta ruga.

Era atata pace in locuinta lui, incat nu as mai fi plecat de la el. Parintele ne-a dat sfaturi la toti, ne-a vorbit si in pilde. Eu, care nu ii intelegeam vorba enigmatica, am rugat pe cineva sa-mi explice ce ar fi vrut sa-mi transmita. Si am plecat de la el cu sufletul impacat.

Daca am mers o data, nu am putut sa nu merg si a doua oara, cand am avut prilej sa vin iarasi in tara, in toamna anului 2016. De data aceasta, veneam din Anglia si i-am calcat iarasi pragul cu sfiala. M-am bucurat s-o revad si pe maica Filofteia, sora sfintiei sale. Se vedea cu cata dragoste frateasca ii purta de grija. Se preocupa pentru sanatatea parintelui si era ingrijorata de osteneala lui de a sta de vorba cu fiecare, impartind sfaturi mai ales cu privire la sanatatea spirituala a fiecaruia. Ceea ce m-a surprins de fiecare data era dragostea parintelui fata de toti si bunatatea de care dadea dovada.

Parintele mi-a dat sfaturi cum dadea si altora. Si acum imi aduc aminte ca mi-a repetat odata, de cel putin trei ori: „rabdare, rabdare, rabdare”. Si mi-am dat seama apoi de ce. Anul 2017 a fost unul extrem de greu, din aproape toate punctele de vedere, a fost un adevarat moment de cumpana in viata mea.

Am plecat de la parintele si mi-am pus in gand sa mai vin o data in tara ca sa-l vad. Dar nu a fost sa fie. Nu mult timp dupa ultima mea vizita la el, s-a mutat la Domnul. Imi parea rau pentru mine, caci datorita egoismului meu as fi vrut ca el sa mai traiasca. In schimb, ma bucuram pentru parintele, deoarece stiam ca el isi luase in sfarsit plata ostenelilor sale de o viata intreaga.

Cred cu tarie ca el acum ne poate ajuta mai mult decat o facea inainte. Si mai cred ca intr-adevar era si este un sfant, un om de o bunatate si o dragoste de oameni iesita din comun. Datorita lui am cunoscut ce inseamna sfintenia si tot datorita lui am invatat sa adorm din rugaciune. Adevarul este ca, oricat mi-ar fi fost sufletul de incarcat de ganduri si preocupari de tot felul, de fiecare data cand am fost la el sau la mormantul lui, la Sihastria Putnei (am fost de cel putin cinci ori), imediat am trait senzatia ca toate sunt nimicuri si ca, nimic nu mi se mai parea atat de grav incat sa-mi tulbure linistea sufletului. Si de fiecare data am plecat cu sufletul alinat, intelegand ca suntem datori sa ne preocupam de un singur lucru: comuniunea cu Dumnezeu.

Am senzatia ca este greu sa gasesti cuvintele potrivite pentru a-l descrie pe parintele Proclu, caci sfintia sa, in smerenia lui, se facea mic in fata semenilor, dar era mare in fata lui Dumnezeu.

citeste mai mult
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie