Edward GIBBON | O ANTOLOGIE DE LA APOGEUL IMPERIULUI PANA LA SFARSITUL DOMNIEI LUI IUSTINIAN

DESCRIERE

Edward GIBBON    |    O ANTOLOGIE DE LA APOGEUL IMPERIULUI PANA LA SFARSITUL DOMNIEI LUI IUSTINIAN

HUMANITAS, 2018

Antologie, traducere si note de Dan HURMUZESCU

Introducere si tabel cronologic de Dionisie Constantin PARVULOIU

||||

Sub domnia lui Constantin, ascetii fugeau dintr-o lume profana si degenerata catre o singuratate deplina si o societate reigioasa. La fel cu primii crestini din Ierusalim, ei renuntau la folosirea sau la proprietatea asupra averilor lor lumesti, stabileau comunitati religioase de acelasui sex si aceleasi inclinari si luau numele de pustnic, calugari si anahoreti, denumire ce exprima locul lor solitar de retragere intr-un desert natural sau artificial. Ei dobandira curand respectul lumii pe care o dispretuiau, si aceasta filozofie divina, care depasea, fara ajutorul stiintei sau naturii, virtutile scolilor grecesti, era privita cu unanima admiratie. Calugarii puteau concura intr-adevar cu stoicii prin dispretul lor pentru bogatie, suferinta si moarte; disciplina lor reinvia tacerea si supunerea pitagoricienilor; ei dispretuiau tot atat de adanc precum cinicii insisi toate formele si religiile societatii civilizate. Dar cei ce se consacrau „filozofiei divine” aspirau sa imite un model mai pur si perfect. Ei calcau pe urmele profetilor retrasi in desert, restaurand viata cucernica si contemplativa, care fusese instituita de esenieni in Palestina si Egipt. Ochiul de filozof al lui Plinius observase cu mirare un popor solitar care locuia printre palmierii de langa Marea Moarta; acesti oameni traiau fara bani si dainuiau fara femei; dezgustul si cainta omenirii le ofereau o sursa permanenta de asociati voluntari.