Despre eterna reintoarcere a aceluiasi

DESCRIERE

Martin HEIDDEGER  |  Despre eterna reintoarcere a aceluiasi

Humanitas, 2014

Traducere din limba germana de Lucian IONEL

||||

Extras de la p. 80

In interpretarea pe care o dam aici celor doua culori trebuie avut in vedere faptul ca „eroarea” constituie esenta adevarului necesara pentru vointa de putere si, prin urmare, nu este deloc conotata negativ. „galbenul adanc” poate fi interpretat drept aurul din „scantei de aur pe burta sarpelui vita” (Vointa de putere, fragmentul 577), acesta fiind „sarpele eternitatii” (XII, 426). In aceasta interpretare, „galbenul adanc” este culoarea eternei reintoarceri a aceluiasi, iar „rosul aprins”, culoarea vointei de putere. Ambele culori indica structura de esenta a vointei de putere, in masura in care adevarul este ceea ce fixeaza, iar arta ceea ce creeaza, si impreuna ele alcatuiesc conditiile de posibilitate ale vointei de putere. Acest „impreuna” al ambelor culorilor indica, de fiecare data, unitatea de esenta a fiintei fiintarii, asa cum o gandeste Nietzsche.

Dar, dupa sapte zile, „animalele lui au considerat ca a venit timpul sa ii vorbeasca”. Acum Zarathustra este destul de puternic pentru a gandi cu adevarat si pentru a rosti cel mai greu gand al sau si profunzimea lui ultima; caci singurul lucru despre care vulturul si sarpele – cea mai insingurata singuratate – vor si pot sa vorbeasca nu poate fi decat gandul eternei reintoarceri. In dialogul dintre Zarathustra si animalele sale este scos acum la iveala gandul gandurilor. El nu este expus precum o „teorie”, ci se adevereste numai in convorbire, pentru ca insisi vorbitorii trebuie sa indrazneasca saltul in lucrul despre care vorbesc, caci doar prin schimbul lor de vorbe se dovedeste in ce masura ei sunt sau nu sunt demni de lucrul despre care vorbesc sau in ce masura convorbirea lor este, poate, doar o flecareala.  

3019 c/ 12 t/ 144