DESCRIERE
Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicesti - III Nevointa duhovniceasca
Editura Evanghelismos, Bucuresti – 2017
Traducere din limba greaca de Ieroschim. Stefan NUTESCU, Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos
Extras/ p. 79
Intr-o dimineata, la Coliba, cineva a batut cu ciocanelul de fier la poarta. Am privit pe fereastra sa vad cine este, pentru ca inca nu era vremea sa deschid. Am vazut un tanar cu chip luminatb si am inteles ca avea traire duhovniceasca, fiindca il trada Harul lui Dumnezeu. De aceea, desi eram ocupat, am intrerupt ceea ce faceam, am deschis poarta, l-am bagat inauntru, i-am oferit un pahar cu apa si cu discretie am inceput sa-l intreb despre viata lui, pentru ca vedeam ca avea asezare duhovniceasca. „Ce lucrezi, voinice?”, l-am intrebat. „Ce sa lucrez, Parinte?, imi raspunde. Eu am crescut in puscarie. Cei mai multi ani ai vietii mele acolo i-am petrecut. Acum am 26 de ani”. „Dar bine, mai voinice, ce ai facut de te-au inchis in puscarie?”, l-am intrebat. Atunci acela si-a deschis inima: „De mic ma durea mult cand vedeam oameni nefericiti. Ii stiam pe toti cei indurerati, nu numai din parohia unde locuiam, dar si din alte parohii. Deoarece preotul parohiei noastre impreuna cu epitropii aduna mereu bani si facea cladiri, sali etc., sau faceau diferite infrumusetari, neglija cu desavarsire familiile sarace. Eu nu judec daca erau absolut necesatre cele pe care le faceau, dar vedeam ca exista multi oameni foarte nefericiti. Ma duceam asadar pe ascuns si furam din banii adunati de aceia din colecte. Luam destui. Nu-i luam pe toti. Cumparam alimente, diferite lucruri, le lasam pe ascuns la usile caselor saracilor si imediat, mergeam la politie si spuneam: „Eu am furat bani de la Biserica si i-am cheltuit”, fara sa mai adaug altceva. Au inceput sa ma bata si sa ma ocarasca: „Talharule, hotule!”, iar eu taceam.
