Paul GOMA | Soldatul cainelui

DESCRIERE

Paul GOMA    |    Soldatul cainelui

Editura Ratio et Revelatio – Oradea, 2019

||||

Marti, 3 februarie 1981. Seara. Ceasul arata 21.12.

Marti, 3 februarie 1981, la ora noua fara doua minute, plecasera si ultimii politisti, cei de la D.S.T., iar apartamentul nostru isi luase infatisarea (nu spun aerul, pentru ca persista mirosul iute-acru de pulbere...), obisnuita.

Obisnuita si dezbracarea lui Filip, imbracarea in pijama si culcarea dincolo, in odaia lui – „la patru maini”, operatia ne luase excat cinci minute.

Marti, 3 februarie. Ceasul arata si 12 minute bis – ba nu: si 13, intr-o seara ca aceasta, imi pot permite sa sfidez 13-ul, numindu-l.

E bine, seara, cand te asezi la fumat, chiar daca ceasul arata 21 si 14..., e bine cand poti spune: „si 13 bis”.

E bine in aceasta seara de 3 februarie – si nu doar ca trecusem cu bine inca o vama, ci bine, asa cum e bine, seara, dupa ce iti dezbraci si iti culci copilul adormit imbracat si incaltat pe canapea. E bine, asa cum e bine cand fumezi cu mama copilului, tacand.

E bine.

Rasfoiesc un ziar. Stiu ca e de acum trei zile, i-am citit data si chiar am perceput-o. Dar il citesc. Si chiar inteleg ce citesc. E bine intr-o asemenea treime, seara, fumand, cu atat mai bine, cu cat in vremea din urma desluseam oarecari semne de oboseala, descurajare, de aproape cadere, la Ana. Pauza prea lunga dintre o vama si alta? Uzura? Varsta? Toate la un loc? iata insa ca astazi-ul (3 februarie 1981) ne repusese pe sine, intr-un fel ne intinerise...