DESCRIERE
Paraclisele si acatistele zilelor saptamanii
Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti – 2020
Lucrare publicata cu binecuvantarea Preafericitului DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Extras/ Nota editoriala
Paraclisele si Acatistele sunt acte liturgice randuite de Biserica si indragite in mod special de credinciosii ortodocsi. Ele au trecut de mult timp din cultul public in cel particular.
Paraclisul a aparut, se pare, in secolul al XIII-lea, prin evlavia imparatului Teodor al II-lea Lascaris (1254-1258), ca o randuiala de cantare a unui Canon imnografic, imbogatit cu elemente din slujba Utreniei. Imparatul a compus el insusi intreg Paraclisul mare al Maicii Domnului, dupa modelul caruia a fost alcatuit, la Constantinopol, Paraclisul mic (sau Paraclisul intai), prin valorificarea unui mai vechi Canon alcatuit de Sfantul Teofan al Niceei. Dupa modelul acestora, au fost create si alte Paraclise, in care se cere ajutorul Persoanelor Sfintei Treimi sau al Sfintilor.
Acatistele au ca model cunoscutul Acatist al Bunei Vestiri, care se rosteste in biserici in chip solemn la Denia din sambata saptamanii a cincea a Sfantului si Marelui Post (savarsita vineri seara. Cuvantul acatist (a+kathistos = la care nu se sade) aminteste de momentul introducerii lui in cult, in urma minunatei victorii asupra avarilor si persilor care asediasera Constantinopolul in 7 august 626, victorie datorata interventiei minunate a Maicii Domnului. Drept recunostinta, locuitorii capitalei bizantine au cantat toata noaptea acest imn, stand in picioare, in biserica Nascatoarei de Dumnezeu din Vlaherne.
