Odata ca niciodata, am cazut intr-un basm de Ben MILLER

DESCRIERE

Ben MILLER

Odata ca niciodata, am cazut intr-un basm

CURTEA VECHE, 2024

Ilustratii de Daniela Jaglenka TERRAZZINI

Traducere din engleza de Ilinca GANGA

Extras/ Prolog

A aparut din senin. O movila de pamant proaspat, de marimea unui musuroi de cartita, taman in mijlocul pajistii.

Doar ca nu era un musuroi de cartita.

Si nici n-a vazut nimeni cum s-a format. Era miezul noptii si furtuna se dezlantuise, asa ca toti satenii se varasera in pat la adapost, trasesera perdelele si se invelisera cu paturile electrice.

Insa in timp ce dormeau, movilita de pamant a inceput sa creasca. Vantul vuia, ploaia rapaia, iar movilita crestea si crestea. S-a inaltat tot mai sus si mai sus, pana ce a ajuns mare cat o capita de fan.

Cerul bubuia de fulgere, iar tunetele rasunau de-a lungul vaii. Movila de pamant a inceput sa se clatine, iar din varful care se zgaltana incolo si incoace s-a ivit deodata un stalp subtire, alb, smaltuit, stralucitor!

Se inalta si se tot inalta, rasarind din pamant ca vrejul cel din basm. Cand a iesit cu totul, s-a oprit o clipa, ca mai apoi sa inceapa sa se clatine si sa se zgaltaie. Caci stalpul nu era decat inceputul.

Crapaturi alergau de-a lungul pajistii, iar din pamantul despicat a inceput sa creasca ceva cu adevarat enorm.

Un acoperis. Un acoperis gigantic, din aluminiu! Se arcuia inaltandu-se tot mai sus, impins de peretii de ciment care se ridicau de dedesubt.