Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Jurnal. Stradanii zadarnice pentru unitatea exilului (1974-1978), vol. 5 de Ion RATIU

0 opinii / Scrie o opinie
  • 74,90 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Ion RATIU

Jurnal

Stradanii zadarnice pentru unitatea exilului (1974-1978)

Volumul 5

CORINT ISTORIE, 2022

Colectia Autori romani

Prefata de Nicolae C. RATIU

Studiu introductiv, note si editie de Stejarel OLARU

 

Extras/ Prefata

Din pacate, se pare ca romanii chiar au o slabiciune endemica, genetica, atunci cand vine vorba sa conlucreze in politica. Din experientele lui Ion Ratiu in timpul exilului, asa stateau lucrurile in comunitatile romanesti din exil – din Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Italia si Statele Unite ale Americii. Apoi, la intoarcerea sa in Romania, in ianuarie 1990, s-a intamplat la fel si, in continuare, cand observ partidele politice romanesti de astazi luptandu-se pentru putere si influenta, discutand aprins si destramandu-se, se intampla acelasi fenomen.

In perioada 1974-1978, aceeasi neincredere si aceleasi dezacorduri au predominat in Comitetul National Roman (CNR), condus de Constantin Visoianu, intre aproape toti membrii si nemembrii sai. Se criticau pe rand unii pe altii, uneori deschis, dar, in general, pe la spate. [...]

A mai existat o alta realitate dezamagitoare in comunitatea romaneasca din exil. Cand a parasit Romania, regele Mihai fusese insotit de generalul Constantin Lazar, care i-a ramas alaturi pana la moarte, in 1980. Hotarat sa fie singurul confident si „paznic” al regelui Mihai, acest individ a denigrat practic pe oricine, indiferent de statut, ca sa-si protejeze exclusivitatea in ipostaza de consilier al regelui, care a acceptat situatia in totalitate, puternic influentat de faptul ca generalul ii fusese alaturi inca din copilarie. In consecinta, regele Mihai a fost izolat complet de exilul romanesc, ceea ce l-a impiedicat sa joace vreun rol politic sau sa se implice in activitatea exilului de-a lungul anilor de dupa razboi, inclusiv anii 1980. Sunt convins ca renuntarea sa a slabit enorm orice potentiala restaurare a monarhiei in favoarea careia pledau atat Coposu, cat si Ion Ratiu, in ultima instanta, dupa Revolutie – o promisiune facuta si ulterior tradata de Emil Constantinescu.