Icoana Sf. Mare Mucenic Pantelimon - Icoana cu foita de aur

Cunoasterea prin tacere vol 3 Tacerea filosofica si teologica de George REMETE

0 opinii / Scrie o opinie
  • Cod produs:sc_00258
  • 25,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

George REMETE
Cunoasterea prin tacere
Vol. III – Tacerea filosofica si teologica
Editura Reintregirea, Alba Iulia – 2020
Editia a V-a, revizuita
Carte tiparita cu bnecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei
Pret 25,00 Lei

 

Extras/ Capitolul I – Raportul filosofic dintre cuvant si tacere 
In privinta tacerii ca filosofie trebuie sa spunem, dintru inceput, ca il vom dezamagi pe cititor. Nu numai filosoful ci si simtul comun tinde sa creada si sa afirme instinctiv ca filosofia este suprema cunoastere si intelepciune si, prin urmare, tacerea ca si cunoastere trebuie sa fie mai ales un adanc filosofic. La prima interpelare, omul isi zice: daca tacerea poate mijloci o cunoastere, atunci adancul acesteia trebuie sa fie filosofic, caci filosofia e adancul cunoasterii. Aparenta, iluzie, naivitate! Tacerea tine de fapt mult mai mult de arta si de teologie decat de filosofie.
Filosofia este nu numai miscarea, framantarea si dinamica mintii ci si zarva ei. Conditia filosofiei nu este atat aflarea, cat cautarea, nu raspunsul, cat intrebarea, nu certitudinea, cat framantarea. In acest fel putem spune ca filosofia este prin excelenta guraliva.
Extras/ Capitolul I – Raportul teologic dintre cuvant si tacere
In masura in care tacerea poate fi casa a fiintei, ea exprima una din cele trei intrupari ale fiintei ca spirit: arta, filosofie sau teologie. In volumul I („Raportul artistic dintre cuvant si tacere”) am specificat ca intentionat nu avem in vedere domeniul fiintei ca stiinta exacta, ca tehnica. Precizam aici ca recunoastem eficienta si valoarea tacerii stiintifice, insa n-o tratam pentru ca n-o consideram esentiala, precum nici tehnica in sine. Tacerea ca fiinta este, asadar, fie o tacere artistica, fie una filosofica sau teologica. [...]
Ni se pare un lucru evident – ce nu mai necesita demonstratie – ca sacrul exprima supremul fiintei.