Crase banalitati metafizice de Alexandru DRAGOMIR

DESCRIERE

Alexandru DRAGOMIR

Crase banalitati metafizice

Prelegeri reconstruite de Gabriel LIICEANU si Catalin PARTENIE

Prefata de Gabriel LIICEANU

Postfata de Andrei PLESU

Bucuresti: Humanitas, 2004

Extras/ Lectia lui Heidegger

Interpretul interpreteaza doar descifrand, gasind cifrul lucrului („este”-le lui) pe care oamenii nu-l mai vad fie pentru ca nu-l cauta, fie pentru ca nu mai au privirea proaspata asupra lui. Pe scurt, daca vrei sa ajungi la fiinta unui lucru, trebuie sa te lasi ghidat de el.

Dar atunci, daca totul se reduce la o sporita atentie, la focalizarea privirii si la descifrare, este ridicol sa vrei sa fii autor. E pretentios sa-ti pui semnatura pe o „simpla privire”. Am vazut ca Dragomir isi incheia fiecare prelegere spunand ca ideile lui erau ideile care i-ar fi venit oricui in minte daca ar fi avut dorinta sau bunavointa sa considere, cu seriozitatea cu care o facuse el, lucrul despre care fusese vorba.

Unde, in toate acestea, incape ipocrizia? In faptul ca Dragomir stia bine cata „opinteala a intelegerii” se ascunde in spatele „simplei priviri”. Scrutarea fenomenologica – aceea care surprindea ceea ce nimeni nu mai vedea (sau nu mai vazuse) intr-un lucru, aceea care „vedea” in orice lucru partea ascunsa a propriei sale manifestari – era de fapt suprema dificultate a gandirii si, ca atare, ceva ce era departe de a fi la indemana oricui. Asa se face ca personajul care, in numele democratiei initiale a privirii „egal distribuite”, paruse definitiv evacuat din scena – autorul, adica – reaparea acum, cand gandirea aceasta nascuta prin eliberarea ascunsului era confruntata cu proba suprema a formularii.