DESCRIERE
Proiect al Asociatiei Art Conservation Support | Caietele restaurarii, 2014
Editura ACS, Bucuresti 2014
||||
Extras din capitolul Cimentul roman in Bucuresti – Ruxandra Nemteanu
In primul numar din ianuarie-februarie 1906 al revistei „Arhitectura, revista romana de arta”, cum se intituleaza, aparuta sub auspiciile Societatii Arhitectilor Romani, editata de Institutul de Arte Grafice „Carol Goebl” din Bucuresti, apare reclama in Supliment: „Administratia Domeniului Comarnic, proprietatea Printului Georges Valentin Bibescu, Comarnic, Fabrici de Var Hidraulic, Ciment Roman, Var alb gras si cherestea”. (fig. 1)
Reclama nu are nimic iesit din comun dar prezinta dovada certa ca si in Romania inceputului de veac se producea cimentul roman sau cimentul parker, un material azi uitat, dar care reapare in atentia cercetatorilor datorita restaurarii unor edificii de sfarsit de veac la care acesta a fost folosit.
Informatia este cu atat mai pretioasa cu cat in 1912 apar documente de epoca care anunta directionarea productiei fabricii din Comarnic pe varianta comerciala vandabila pe scara larga, a cimentului Portland. Este anul in care Principele G. V. Bibescu cere in numele fabricii sale Ministerului Industriei si Comertului „avand infiintat in Judetul Prahova, Comuna Comarnic, o fabrica de VAR HIDRAULIC si de CIMENT PORTLAND, care face parte din categoria I intrebuintand pe langa personalul tehnic si administrativ, ...lucratori toti romani (o obligativitate a legii incurajarii industriei nationale) si ca puteri motrice 317-440 cai vapori, cu onoare va rog sa binevoiti a dispune sa mi se acorde avantagiile legei pentru incurajarea industrii nationale pe timp de 30 de ani si prevazute la art. 3 din lege. Judecand documentele epocii se deduce ca se renunta la produsul ciment roman in favoarea celui Portland. 1005 c/ 4 t/ 48
Bibliografia de specialitate defineste Cimentul Roman – PARKER drept un material de constructie artificial descoperit de englezul James Parker, in 1780. Patentat in 1796, james Parker descrie inventia „A certain Cement or Terras to be used in Aquatic and other Buildings and Stucco Work”. Este actul de nastere al unui nou material denumit, in scopuri comerciale, ciment roman.
In 2012-2013, datorita programului european ROCARE si prin intermediul profesorului dr. Johannes Weber de la Universitatea Tehnica din Viena si a arhitectei Mirela Weber, am fost cooptata intr-o echipa de cercetatori romani in vederea identificarii acestui material, stramos al cimentului de azi, abandonat in timp, dar in mod cert folosit si pe teritoriul Romaniei Mici, existenta lui fiind legata intrinsec de bogatele finisaje ale cladirilor ridicate la sfarsit de secol XIX.
Profesor dr. istoric de arta Tereza Sinigalia, parte din aceeasi echipa internationala, semnala prin articolul domniei sale aparut la Iasi in publicatia Monumentul XIV existenta cimentului roman la Teatrul National din Iasi si la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti. Domnia sa identifica in documentele de epoca romanesti „cimentul roman”, care avea diverse denumiri comerciale in functie de provenienta si fabrica: cimentul Vicat, Portland, Michel, Mediteraneean.
Printr-o colaborare romaneasca extinsa a programului european enuntat s-a mai descoperit existenta acestui material in diverse alte locuri din tara, spre exemplu la Oradea si Braila.
Cautarile autorului studiului de fata s-au indreptat intai spre definirea cimentului roman in cartile de specialitate din epoca, cum este publicatia lui Ch. Ed. See, Traite pratique de construction moderne, care la capitolul Mortare si cimenturi expliciteaza diferente intre materialele pe baza de cimenturi artificiale:
„Cimenturi – Calcarele cu 20 – 100% argila dau, prin calcinare, cimenturi. Se distinge cimentul numit Portland, care provine dintr-un calcar cu 20-25% argila. Pentru acest calcar temperatura de 1000 grade Celsius este insuficienta. Calcinarea trebuie sa fie ridicata pana la 1400-1650 grade Celsius. La aceasta temperatura materialul curge, apoi se transforma intr-o masa translucida care, concasata si transformata in pudra, constituie cimentul Portland. Acest produs are o hidraulicitate mult mai mare decat mortarele cele mai hidraulice. Timpul prizei este de 6-15 ore si peste 18 ore. Culoarea sa este gri. Calcarul cu 25-30% argila se comporta foarte diferit. Coacerea trebuie sa fie moderata, deoarece la temperatura de coacere a celui de Portland, produsul va fi inutilizabil. Se obtin cimenturi rapide, denumite in comert cimenturi romane (expresie improprie, deoarece romanii nu cunosteau decat mortare hidraulice). Priza acestor cimenturi este foarte rapida, putandu-se realiza in cateva minute, insa rezistenta lor ramane mult inferioara celei a cimentului Portland.
