Miercuri, 18 februarie, ora 19:00 - Librar pentru o zi este Horia-Roman Patapievici
Miercuri de miercuri, carti cu PERSONALITATE
Horia-Roman Patapievici este Librar pentru o zi miercuri, 18 februarie, de la ora 19:00.
Inapoi la carte!
Evenimentul face parte din Campania Librar pentru o zi, sustinuta de Libraria Bizantina si are ca scop sa reaminteasca publicului de bucuria de a citi cartea in forma ei fizica, in contextul digitalizarii continutului cartii.
Horia-Roman Patapievici, despre una dintre recomandarile domniei sale, „Viata si destin”, de Vasili Grossmana, citandu-l pe insusi autorul:
„Va cer sa ii redati cartii mele libertatea! Cer ca lucrarea mea sa fie discutata cu editorii si cu scriitorii, si nu cu agentii KGB. La ce bun ca eu sunt liber din punct de vedere fizic, cand lucrarea careia i-am dedicat toata viata mea este arestata?! Nu renunt! Cer libertate pentru cartea mea!”
Horia-Roman Patapievici, despre despre o alta dintre recomandarile sale, „Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european. Convorbiri cu Czesław Miłosz”, de Aleksander Wat si Czeslaw Milosz:
Exista un tip de lucru care iese din tine numai daca ai in fata interlocutorul potrivit. E cineva pe care il pretuiesti, uneori il iubesti, dar intotdeauna ai sentimentul ca cel din fata stie despre ce e vorba. A sti despre ce este vorba nu inseamna a sti amanuntele pe care tu le spui, detaliile. Nu. Inseamna sa se situeze cu tine in aceeasi barca. Sa existe o solidaritate de instincte morale, o solidaritate de lume, de viziune asupra lumii… in care te instalezi tu care vorbesti, el care te-asculta ca-ntr-o imbratisare.
Cartea asta este consecinta unei imbratisari morale si intelectuale intre doua spirite formidabile: Czeslaw Milosz, poet mare si Aleksander Wat, poet mare. Ce-i interesant insa este ca nici unul nici celalalt nu sunt amintiti pentru poezia lor. Milosz este pentru cartea lui, geniala, Gandirea captiva, iar Wat pentru aceasta carte, Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european.
Horia-Roman Patapievici, despre una dintre recomandarile domniei sale, „Viata si destin”, de Vasili Grossmana, citandu-l pe insusi autorul.
„Va cer sa ii redati cartii mele libertatea! Cer ca lucrarea mea sa fie discutata cu editorii si cu scriitorii, si nu cu agentii KGB. La ce bun ca eu sunt liber din punct de vedere fizic, cand lucrarea careia i-am dedicat toata viata mea este arestata?! Nu renunt! Cer libertate pentru cartea mea!”
Horia-Roman Patapievici despre o alta recomandare a domniei sale, Album Manastirile Olteniei. Arta si spiritualitate, carte coordonata de Parintele Iustin Marchis si aparuta la editura ICR:
„Am avut surpriza, extraordinar de placuta, de a vedea felul in care a incheiat Parintele Iustin Marchis aceasta carte. E o Postfata care se numeste Traire, traditie si spiritualitate in Manastirile Olteniei. Nu ne-a mai vorbit despre aceasta pictura. Deja, paginile de pana la Postfata au vorbit despre acest lucru. Au aratat ca exista, au incadrat-o tipologic, au descris-o si au aratat ca reprezinta o culme estetica si artistica. El vorbeste despre viata spirituala din aceste manastiri. Pentru ca, dragii mei, nu uitati, aceste manastiri sunt pentru a atinge un nivel de spiritualitate decat cel care este cotidian, ori in lotul nostru comun. Ele nu sunt acolo ca muzee pictate. Ele sunt ca un instrumentar in vederea imbunatatirii naturii noastre umane, dincolo de scaderile ei. Iar Parintele Marchis asta a facut. Ne-a amintit acest lucru. In sine, cred ca este ceva formidabil legat de acest album, anume faptul ca el contine, la sfarsit, o coda care pune accentul normal. Este ca un diapazon care are un sunet… laaa… si care la sfarsit il indreapta. E LA! Si asta e LA-ul, faptul ca suntem, in latura noastra buna, niste fapturi estetice, niste fapturi morale. Ceea ce nu trebuie sa uitam este ca exista, pentru fiecare om, posibilitatea de a isi depasi natura umana asa cum este ea, in ceva care este mai inalt decat omenescul, care nu este inca divinul, dar care este undeva intre ele. Si ca omul este un arc incordat.”