Alec Blenche – Fondatorul Viata Verde Viu.ro | Erus si Valea Rabdarii

DESCRIERE

Alec Blenche – Fondatorul Viata Verde Viu.ro  |  Erus si Valea Rabdarii

Curtea Veche Publishing, 2016

Ilustratii de Doina Zavadschi

Extras din Capitolul VIII - Pac si Mac mananca spanac

[...] Valea Rabdarii nu era deloc asa cum si-o imaginase Erus. Credea ca va gasi aici tot felul de grozavii, dar... nimic din toate acestea. Era un loc frumos si plin de viata, de parca blestemele lumii nu ajunsesera pana aici. Iar dovada clara era marul Alpi – el nu mai vazuse un fruct intr-un pom de foarte mult timp.

Si mersera ei ce mersera , cantand de rasuna toata valea, pana cand ajunsera la un stejar impunator, cu crengi stufoase si frunze verzi-stralucitoare. Erus era impresionat de maretia copacului, bucurandu-se de linistea de sub ramurile sale; se simtea in siguranta acolo. Apoi Alpi ii arata ce se ascundea in spatele stejarului: drumul pe care venisera se impartea in patru carari.

„Si acum, incontro?”, il intreba Erus.

„Nu stiu inca, dar vom afla”, spuse Alpi increzator. Asta e campia iepurilor, sunt foarte simpatici si sigur ne vor ajuta.

Erus nu era la fel de increzator, dar porni mai departe spre rascrucea de drumuri.

„Uite doi iepuri chiar in mijlocul drumului!”, spuse marul.

Intr-adevar, chiar acolo unde drumul lor se despartea in alte patru Erus zari doi iepuri albi, frumosi si foarte mari, aproape cat el de inalti, care stateau in doua picioare. Aveau in spate cate un sac de rafie, iar pe cap purtau fesuri tricotate, unul verde, altul albastru. Lui Erus nu-i venea sa-si creada ochilor.

„Du-te la ei si intreaba-i pe unde trebuie s-o apucam, il indemna Alpi. Nu-ti fie frica, sunt foarte prietenosi!

„Pai cum sa-i intreb?””, raspunse Erus. „Cum o sa inteleaga ce le spun?”

„Erus, daca eu, un mar, inteleg ce zici si vorbesc cu tine, de ce crezi ca un iepure n-ar fi in stare?”

„Ai si tu dreptate...”, zise acesta.

Apoi isi lua inima-n dinti si se apropie de ei, dar, cand sa deschida gura sa-i intrebece si cum, iepurii se apucara sa vorbeasca intre ei.

„Ce faci, Pac?”

„Bine, Mac.”

„Ce-ai in sac?”

„Am spanac.”

„De langa lac?”

„Care lac?”

„Pe care trece-un bac.”

„Care bac?”

„De pe lac.”

„Aha, de pe lac!”

„Bine, Pac.”

„Dar tu ce-ai in sac?”

„Pai, tot spanac.”

„De langa lac?”

„Care lac?”

Erus asculta cu gura cascata discutia dintre cei doi iepuri si, vazand ca nu se mai termina, spuse pe un ton mai ridicat care-i trada nerabdarea:

„Ma scuzati ca va intrerup, m-ati putea ajuta, va rog...”

Cei doi iepuri il privira lung, apoi se uitara unul la altul si iar incepura sa vorbeasca intre ei:

„Ce faci, Pac?”

„Bine, Mac.”

„Ce-ai in sac?”

„Am spanac.”

„De langa lac?”

„Care lac?”

„Pe care trece-un bac.”

„Care bac?” [...]