Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Fictiune / Autori romani / Vintila Horia | O femeie pentru Apocalips
Vintila Horia | O femeie pentru Apocalips
de Vintila Horia
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0100
Autor: Vintila Horia
Editura: Vremea

Pret: 28,00 lei

Vintila Horia  |  O femeie pentru Apocalips Editura Vremea – Bucuresti, 2018Colectia FID – Fapte, Idei, DocumenteEditie revazutaTraducere din limba franceza si prefata de Mihaela PASAT||||Ex...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Vintila Horia  |  O femeie pentru Apocalips
Vintila Horia | O femeie pentru Apocalips

(0 opinii)

Pret: 28,00 lei

Vintila Horia  |  O femeie pentru Apocalips 

Editura Vremea – Bucuresti, 2018

Colectia FID – Fapte, Idei, Documente

Editie revazuta

Traducere din limba franceza si prefata de Mihaela PASAT

||||

Extras din prefata – Dincoace de cuvant

In iulie 1990 mi-a fost dat sa traiesc intr-o zi, aidoma personajelor din basme, cat altii... in ani buni, prin magica intalnire cu Olga si Vintila HORIA, care m-au primit nu doar in casa lor din Villalba, langa Madrid, ci, mai ales, in sufletul lor. Acel moment de taina s-a datorat Monicai Nedelcu, initiatoarea mea, cu douazeci de ani in urma, in limba spaniola, la Universitatea din Timisoara.

„In semn de prieteneasca regasire”, cum avea sa scrie in dedicatie, Vintila Horia mi-a daruit Une femme pour l’ Apocalypse, unul din romanele sale (scris in limba franceza), avand credinta ca „mi se potrivea cel mai bine” dintre toate scrierile infaptuite.

Eram mult prea coplesita de intalnire pentru a mai avea puterea de a intelege „de ce”, „cum” sau „cat” mi se potrivea cuprinsul acelui roman.

In Villalba nu se intra oricum. Nu se da navala in iures, nu te poti napusti cu toti caii putere, cum se napusteau mai demult maurii, pe trapasi viforosi. Curgerea soselei, valurita voit, obliga la parcurs domol.

E o randuiala acolo. Te cheama la cumpatare, la adastare. Si am ramas. Nu pret de o zi, cat am stat, efectiv, ci... dincolo de timp. Cel putin cu sufletul. Pentru ca nu se putea altfel , cand la capatul mainii era o alta mana, care ma cuprindea cu infinita ospitalitate, cum numai Acasa mai afli, cand la capatul privirii ma invaluia necuprinsul unor ochi rascoliti de dorul de Tara, cu majuscula, asa cum o numea, in grai ori in scris, Vintila Horia.

„Acolo, sus, e un cuib. In fiecare primavara ma uit cum vin berzele.”

Si simteam ca se uita aproape rapace, dinlauntrul celui caruia revenirea la Cuib i-a fost atata amar de vreme interzisa.

Extras de la p. 112

Fata-n fata cu el, toate temerile pier si se intetesc in acelasi timp, iar privirea sa ma asaza dintr-o data la limita inervata, tatonanta, a simturilor, la hotarele celor ce nu pot fi marturisite. Imi vine sa strig: - Sunt calugarita. Pleaca singur. Nu ma mai tulbura! Dar imi place aceasta framantare. Se intoarce, indreptandu-si ochii inspre mine. Si din aceasta privire pare sa izvorasca intreaga sa viata cu trecutul indelungat al zilelor faurite din miriade de clipe, cu viitorul de durata ori curmat, in care sta ascunsa certitudinea mortii. „Sa fiti gata la ora 11. Si eu voi fi.” Inainteaza catre mine. Trecutul i s-a sters deodata din privire. Pare ca inainteaza spre ceea ce-l asteapta. Dar eu plec repede si incui usa in urma mea de doua ori, izolandu-l astfel de exterior, ca pe un fel de prada ce-mi este harazita de-acum incolo. Pe coridor, se lasa noaptea. O sa cobor la bucatarie. Profesorul de greaca nu poate muri. Oricum, nimeni nu ar afla pana maine dimineata. Mi-a lasat mostenire, odata cu bunurile sale inchipuite, adevarata mea libertate.

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie