Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Vietile Pustnicilor Palestinei, editie brosata

0 opinii / Scrie o opinie
  • 33,72 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Vietile Pusnicilor Palestinei, de Chiril de Schitopolis, editura Sfantul Nectarie - editie brosata

Putine sunt scrierile de demult, mai ales printre Vietile de Sfinti , care ne fac asupra monahismului o imagine atat de vie, detaliata si plina de precizie istorica, dogmatica si filocalica precum Vietile lasate de Chiril de Schitopolis. Autorul lor, aproape necunoscut la noi, se bucura de cele mai elogioase aprecieri din partea savantilor, istorici si patrologi, in a caror lume restransa i-a fost dat sa fie citit, citat si cunoscut, pana cand, relativ recent, cateva traduceri in limbi moderne l-au facut accesibil si cititorului nespecialist.

Este acum randul limbii romane sa detina traducerea tuturor scrierilor lui Chiril, realizata dupa editia critica, dupa ce fragmentar si deficitar ele au fost traduse in veacurile XVIII-XIX in Vietile Sfintilor , vehiculate disparat si, de obicei, fara mentionarea autorului, astfel incat nimeni nu a simtit nevoia sa-si puna intrebarea: Cine a fost Chiril de Schitopolis ? Chiril de Schitopolis, tradus integral acum pentru prima oara in romaneste, este biograful marilor sfinti ai pustiei palestiniene Eftimie si Sava, dar si a altor cinci cuviosi pustnici din acea vreme.

Aceste Vieti sunt scrise pentru sufletul oricarui crestin iubitor de sfinti, dar si pentru cei care doresc sa cunoasca monahismul de odinioara dupa izvoare. Cartea pe care o vei deschide, iubite cititor, cuprinde principalul document istoric pentru cunoasterea monahismului palestinian din veacurile V si VI, dar si a evenimentelor bisericesti legate de a doua criza origenista.

Apreciate in lume savantilor si, deopotriva, in cea a iubitorilor de frumos si viata duhovniceasca, Vietile scrise de Chiril au o mare rigoare istorica, o viziune teologica filocalica si traditionala, precum si o candoare a exprimarii, care fac din ele o carte asupra careia revii mereu cu placere si folos. Editia bilingva de fata, prin temeinicul studiu introductiv si aparatul auxiliar, ofera teologiei romanesti un instrument ideal pentru initierea intr-un domeniu pe nedrept trecut cu vederea: vechile Vieti de Sfinti .

Ajutorul dumnezeiesc miraculos se adauga stradaniilor omenesti ale autorului nostru, si astfel se inchide acolada peste etapele devenirii lui Chiril ca autor. Cel care fusese declarat inca din copilarie ucenic al Sfantului Sava si-a implinit slujirea tocmai in virtutea legaturii duhovnicesti care-l uneste pe ucenic cu Avva al sau, de la care primeste nu doar o didascalie prin cuvant si un exemplu prin viata, ci mai ales primeste har, mosteneste experienta Duhului Sfant, Il primeste pe Dumnezeu.

Aceasta ucenicie, ca primire de Dumnezeu de la parintele duhovnicesc, este una din caracteristicile aghiografiei cuviosilor si sta la temelia intregii opere a lui Chiril. Urmarirea elaborarii scrierilor aghiografe ale lui Chiril ne arata cat de necesar e efortul uman si cat de valoroasa e pregatirea intelectuala. Dar, in acelasi timp, ne vadeste insuficienta acestora pentru o slujire bisericeasca atat de importanta cum e aghiografia, care pretinde cunoasterea din launtru a celor despre care scrie, castigata prin ucenicie, cunoastere harica devenita in persoana aghiografului „o harisma apropiata de harisma profetica.

A vorbi despre minuni si despre monahi harismatici nu poate fi o lucrare decat pentru un monah harismatic“ (Bernard Flusin, Miracle et histoire dans l’oeuvre de Cyrille de Scythopolis , Paris 1983, p. 214). Conceptia sa aghiografica… Concluziile ce decurg din analiza devenirii lui Chiril ca aghiograf formeaza totodata si o constelatie de principii definitorii pentru vechea aghiografie in care se inscrie autorul nostru. Viziunea sa aghiografica este teologica prin incadrarea ei printre modalitatile transmiterii peste veacuri a darurilor Cincizecimii, iar prin transformarea ei intr-un mijloc de povatuire duhovniceasca a cititorilor spre experienta si trairea sfintilor este profund filocalica.

In prologul Vietii Cuviosului Eftimie, Chiril il prezinta pe aghiograf drept un mijlocitor intre cititor si experienta duhovniceasca a sfintilor despre care scrie. Aghiograful este, in viziunea Schitopolitului, ultima veriga dintr-un lant duhovnicesc, al carui inceput se afla in Dumnezeu si se continua apoi cu Hristos, cu apostolii, cu mucenicii si cuviosii. „Astfel, desi e nepatimitor, Dumnezeu nu a socotit nevrednic de Sine sa Se faca om patimitor si, nemuritor fiind, a primit sa Se supuna legilor mortii, ca, printr-o astfel de pogorare iubitoare la noi si o desertare de bunavoie, sa ne daruiasca suirea la Sine Insusi.

De aceea, cand Si-a trimis ucenicii pentru mantuirea neamului nostru, a spus: Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Mt. 28, 19). Iar ei, primind aceasta porunca si alergand in toata lumea, au propovaduit evlavia cu cuvantul si cu fapta. […] Iar dupa ce s-au lipsit si de cele de trebuinta, au rabdat si moartea cu indrazneala, imitand bine prin acestea toate pe Stapanul. De aici a rasarit lumii cunostinta de Dumnezeu. De aici firea omeneasca s-a luminat si s-a izbavit de tirania diavolului. […]

De aici au odraslit in toate neamurile cetele sfintilor martiri, ale caror lupte poftind sa le imite dupa prigoana, cei mai multi au stralucit ca niste luminatori in vietuirea monahala. Acestia au facut viata lor in stare sa poata primi intiparirea virtutii apostolice, potrivindu-li-se acel cuvant din Scriptura care spune: Au pribegit in piei de oaie, in piei de capra, lipsiti, stramtorati, suferind rele, ratacind in pustiuri si in munti si in pesteri si in gaurile pamantului (Evr. 11, 37-38).

Marele nostru Parinte Eftimie s-a facut partas acestei vieti fara de prihana, pentru ca, fiind afierosit lui Dumnezeu inca de prunc si dorind sa urmeze pilda vietii sfintilor, s-a aratat bineplacut lui Dumnezeu si incercat oamenilor“ (Prologul Vieții Sfantului Eftimie ). O analiza atenta descopera in textul de mai sus o adevarata succesiune apostolica a transmiterii experientei duhovnicesti de la o „ceata“ duhovniceasca la alta, de la o generatie la urmatoarea, experienta sau traire numita sintetic de Chiril „evlavie“, pe urmele Apostolului Pavel care vorbea de o „taina a evlaviei“ (1 Tim. 3, 9). Insa ceea ce are in vedere Chiril prin cuvantul „evlavie“ nu se acopera nicidecum cu acea imagine pe care termenul in cauza o suscita de regula astazi in mintea vorbitorilor.

Nu la un anumit manierism de viata si exprimare se refera Chiril, nu la o suita de formule siropoase si comportamente care se vor evlavioase il duce gandul, ci la sensul biblic, paulin, „tare“ al cuvantului. Este vorba de a denumi prin „evlavie“ o cunoastere directa si personala a lui Dumnezeu din salasluirea Lui in noi prin Duhul Sfant, dobandit sacramental, ascetic si trait mistic intre coordonatele rigorii dogmatice ortodoxe. Acest din urma element, rigoarea dogmatica ortodoxa, este indispensabil pentru dobandirea evlaviei si e atat de intim intrepatruns cu ea, incat cei care nu au credinta ortodoxa sunt pentru Chiril, nici mai mult, nici mai putin, decat „neevlaviosi“, iar erezia, o „lipsa de evlavie“.

Plinatatea acestei evlavii, a acestei cunoasteri a lui Dumnezeu o are Hristos, pentru ca El Insusi este Dumnezeu, si prin urmare evlavia vine de la El prin ucenicii Sai, apostolii, carora le-a impartasit-o treptat, de-a lungul celor trei ani de impreuna-vietuire pamanteasca. La Cincizecime, pogorarea Duhului Sfant peste Biserica a impartasit ucenicilor plinatatea cunoasterii duhovnicesti a lui Hristos intr-un fel mai presus de orice cuvant omenesc sau ingeresc. Biserica pastreaza de atunci nucleul de foc al revelatiei, numit de Sfantul Pavel fie „taina evlaviei“ (1 Tim. 3, 9), fie „taina lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2, 1), fie „taina lui Hristos“ (Ef. 1, 9), expresii care denumesc, din diferite unghiuri, trairea vie si personala a lui Dumnezeu, „cunoasterea iubirii lui Hristos“, precum si „umplerea de toata plinatatea lui Dumnezeu“ (cf. Ef. 3, 19).

Sursa: www.pemptousia.ro

SPECIFICATII

Nr. pagini 562
Limba Romana/Greaca
Cod 978-606-92843-4-6