DESCRIERE
Vesnicia ascunsa intr-o clipa, Arhim. Arsenie Papacioc - Editura Reintregirea
Cine este Arsenie Papacioc? Cuviosul Arhimandrit Arsenie Papacioc (fiul lui Vasile si Stanca) s-a nascut la data de 15 august 1914, in comuna Misleanu, reg. Bucuresti. A absolvit scoala de Arte si Meserii din Bucuresti, devenind desenator. in anul 1949 primeste tunderea in monahism la Manastirea Antim din Bucuresti, pe seama Manastirii Sihastria, judetul Neamt, avand ca nas pe Protosinghelul Petroniu Tanase. Este hirotinit preot in data de 26 septembrie 1950 pe seama Manastirii Slatina, unde se nevoieste cativa ani ca duhovnic, egumen si ucenic al Parintelui Cleopa Ilie, staretul acelei manastiri. A fost condamnat in 1959 la 20 de ani munca silnica pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale. Sentinta absurda, avand in vedere ca in urma unui alt proces din 1956, a fost achitat de aceasta invinuire. Face parte din miscarea ortodoxa “Rugul aprins”, alaturi de preotii Vasile Voiculescu, Staniloaie, Petroniu, Sofian Ghisu, Sandu Tudor, Adrian Fageteanu etc. Trece prin mai multe inchisori, Suceava, Aiud etc.
Dupa ani multi de inchisoare si prigoana, preot paroh in Ardeal, staret la Manastirea Cozia, duhovnic la Manastirea Cernica, si incepand din anul 1976, este duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol.
Prea Cuviosia Sa este cautat tot mai mult de credinciosi, monahi, preoti, ierarhi, care vin pentru povatuire, cuvant de folos, si armonie.
Este autor al volumului, “Vesnicia ascunsa intr-o clipa” – 2004 iar convorbirile Domniei sale au fost cuprinse in doua volume ingrijite de Arhimandrit Ioanichie Balan “Convorbiri Duhovnicesti” (1984-1986 ) iar, in 2004, apar volumele “Ne vorbeste Parintele Arsenie”, carte tiparita si binecuvantata de I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Vesnicia ascunsa intr-o clipa, cartea plina de intelepciune a Arhimandritului Arsenie Papacioc, mi-a trezit dorinta sa-l cunosc personal.
Am citit despre Domnia Sa, si daca tot eram la Techirghiol de Sfanta Maria nu puteam rata ocazia de a-l vedea, pe cel pe care vesnicia il face din zi in zi mai intelept.
M-au indrumat maicutele prin forfota de multime ce venisera la Prohodul Adormirii Maicii Domnului, spre chilia Sa, avertizandu-ma ca nu-l voi putea vedea, fiind suferind.
Cu o convingere interioara, am rugat-o pe maicuta ce-l avea in grija, sa-mi faciliteze o mica intrevedere.
Am asteptat in acea ambianta de sfintenie si armonie, vocile inaltatoare in miez de noapte, si dintr-o data, l-am vazut pe blajinul duhovnic iesind din locuinta Sa, in cerdac. Maicuta, sfioasa, mi-a facut un semn de chemare si am ajuns langa dansul. Privirile noastre s-au intalnit. Nu puteam face nici o miscare. intepenisem in spatele omului lui Dumnezeu, si parca aerul era mai proaspat, mai ozonat. ii strangeam cartile in brate, asteptand momentul in care sa-i pot vorbi, sau sa primesc doar o simpla binecuvantare. Ochii s-au oprit pe coperta unei carti, si-n lumina lumanarilor am reusit sa citesc Sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi…
O filozofie aparte, duhovniceasca, plina de talc si intelepciune. in liniste, se apropiau oamenii doar pentru a fi binecuvantati. O tandrete deosebita o manifesta cu duiosie in priviri, cand ajungeau cu timiditate copii. Parca imi venea sa cant, un cantec din copilerie, “Lasati copii sa vina la mine…”
Mai veneau fiice duhovnicesti si-n tacere ii lasau cate ceva. Atunci nu stiam ca a doua zi isi sarbatorea ziua de nastere, de ziua Adormirii Maicii Domnului.
Obosit, s-a ridicat, disperata am alergat dupa Domnia Sa, i-am cerut o binecuvantare, si am inteles ca trebuie sa mai revin…
Asa am si facut. impreuna cu sotul ne-am indreptat spre manastire in urmatoarea zi. Eu, taceam. Reusisem sa citesc “Vesnicia ascunsa intr-o clipa”, altfel il vedeam acum pe marele arhimandrit.
Am invatat, asa cum invat in fiecare clipa, mai mult despre “armonie”, despre puterea ingerului meu pazitor de a veghea. Citind cartea, mi-a ramas in minte o pilda cum un inger a fost iertat de Dumnezeu, doar cand i-a adus o lacrima omeneasca.
Aveam de gand sa astept pe trepte, pana cand voi putea fi primita. M-am rugat, si fiind in lumina sfintei manastiri, am ajuns sa-l privesc din nou in ochi pe marele parinte.
Este omul lui Dumnezeu, este omul fara varsta. Nu are timp de pierdut. Fiecare clipa este pretioasa. Oameni din toate colturile tarii il cauta, i se cere cuvantul de folos. Nu poate refuza ajutorul pe care il poate da prin povete si rugaciune.
M-am simtit neinsemnata stand in fata acestui mare om. Am inceput sa plang. Cu lacrimi cristaline nu-mi luam ochii de la cel din fata mea.
L-am rugat sa-mi faca o dedicatie pe carte, “Cruce, moarte-inviere.”
M-am bucurat de privilegiul de a cunoaste inca un mare parinte intelept in viata. Oare stim sa-i pretuim pe cei pe care inca ii mai avem? De ce nu suntem in stare sa pretuim aceasta vesnicie ascunsa intr-o clipa, spre folosul nostru si al poporului roman?
Am plecat coplesita. O pace interioara care nu are nevoie de cuvant. Am plecat plina de armonie.
Pentru marele parinte, fericirea, iubirea, implinirea, toate le cuprinde intr-un singur cuvant: ARMONIE
Asteptand autobuzul spre a ne indrepta la gara, doi turisti cu varste diferite, ne-au intrebat discret de manastire.
” Unde este omul sfant?”.
I-am privit in tacere, nu gaseam raspunsul potrivit.
Auzisera ca, la Manastirea Techirghiol traieste un sfant…
Acesta nu putea sa fie decat Arhimandritul Arsenie Papacioc.
“Va mai spun ceva; fiti atenti la secunda, la fiecare secunda! O secunda, o biata secunda, la care nici nu suntem atenti, si mantuirea poate fi pierduta! UN MOMENT E FOARTE IMPORTANT DACa sTII Sa-L TRAIEsTI. Deci traiesti momentul ca sa repari trecutul si sa castigi viitorul! Nu va ganditi ce va fi. Lasati viitorul sa-si rezolve singur problemele! Tu traieste momentul asta cum trebuie si lasa in seama lui Dumnezeu viata ta.” (Arhimandrit Arsenie Papacioc)
Techirghiol
Sfanta Manastire Sf. MARIA, 16.08.2006
MARIANA GURZA
Sursa: www.bisericasecreta.wordpress.com
