Vasile ANDRU | Mirele - roman

DESCRIERE

Vasile ANDRU    |    Mirele    roman

Editura EIKON – Bucuresti, 2018

Editia a II-a revazuta si necenzurata

||||

Extras din primul capitol

Portile care se deschid si zvonul de plecare aduna palcurile imprastiate prin curte. Oamenii se ridica de pe banci sau de pe iarba si se indreapta spre iesire. Convoiul se randuieste cu sau fara interventia lui Stefan. Tu du-te acolo, tu pune mana pe felinar, tu adu bradul, le spune vorbind incet. Cei mai multi stiu singuri ce au de facut, au mai vazut sau trupul lor cunoaste aceste miscari, acest traseu, dintr-o pricepere cu care te nasti. Inaintea mea se deseneaza drumul uscat si campul. Calul a scuturat capul, la capastru a zornait un lant. In rest, liniste: soarele usuca totul, rumoarea, susotelile. Portile raman deschise a chemare la mers, toti s-au urnit din loc, si-n contrast cu somnolenta de pana acum, mi se pare ca asist la o desprindere de inert, la o regasire a pulsului firesc al sangelui. Mirele! Ma cheama cineva, veniti aici! Dar eu stiam ca trebuie sa merg in fata, dealtfel am si pornit.

Sateanul de langa mine imi priveste floarea de panza din piept cu o nedumerire provocatoare. Analizeaza cu ochi holbati buchetul de mire, ca si cand n-ar mai fi vazut asa ceva niciodata in viata lui. Imi place cum se uita la mine, imi place sa fiu privit cu incruntare, fara surasurile mieroase, conventionale. Deci se uita la mine fara ingaduinta, de parca l-as fi omorat pe bunicu-sau si am scapat nepedepsit. Ii fac un semn afirmativ si ingaduitor cu capul, nu stiu daca-l intelege. Se ridica de pe banca, isi aranjeaza haina botita. Se urneste, inainteaza cu pasi mici si precauti de parca pe jos ar fi presarate cioburi de sticla.